Saptamana 11:
Ma omoara mirosurile. Azi m-am asezat in metrou langa o tipa care se daduse cu nu stiu ce parfum care mirosea de la o statie la alta. A trebuit sa ma ridic si sa ma mut.
Cu parfumul meu nu m-am mai dat de vreo 3 saptamani, ma nauceste de cap. De fapt orice parfum ma terorizeaza, mi-am schimbat si demachiantul cu unul fara miros. Pot sa imi dau seama din alta camera cand cineva deschide usa la frigider sau ridica capacul cosului de gunoi, iar un ziar lasat pe masa din bucatarie emana un miros de nedescris. Nu poti sa ascunzi nimic de mine, nasul meu detecteaza tot. Chinul cel mai mare e sa trec pe langa gogoserii/ patiserii/ shawormerii si alte standuri cu mancare.
Inca nu se vede burtica, dar simt ca ma strang pantalonii, nu mai pot sa port haine stramte. Am inceput sa ma uit pe asos maternity sa vad care e treaba. Sunt dragute, dar nu imi dau seama exact ce masura port si in ce directie o sa iau proportii. Mai bine mai astept.
Saptamana 12 :
Mi-e foame intr-una, orice vad vreau sa gust, si partea cea mai tare e ca mi se pare ca au gust mult mai bun alimentele. Acum cand mananc un mar, simt o placere extrasenzoriala, de parca toata chintesenta lumii s-ar concentra in acel mar. Daca gust o supa de legume, deodata bogatia gustului imi inunda papilele gustative. Dar asta se intampla numai cu anumite alimente, sunt foarte multe pe care nici nu vreau sa le vad.
Inainte nu eram foarte pofticioasa, puteam sa stau langa o tava de prajituri si sa nu simt nici o atractie. Dar aseara am fost la Auchan, si cand am vazut mere am simtit ca nu rezist daca nu gust. Asa ca am cantarit merele, apoi am scos unul din punga, m-am dus la nenea care curata peste si l-am rugat sa imi spele marul. Lucian nu intelege cum de mie imi e pofta de anumite chestii, si de ce nu pot sa astept pana acasa. Incercam sa ii povestesc ca pur si simplu simt mi se umple gura de gustul marului numai cand ma uit la el :).
Alte alimente favorite: spanac, masline, castraveti murati, urda, eugenii, mustar.
Saptamana 13:
Am fost din nou la ecografie. Totul bine, bebe a crescut destul de mult, se dezvolta foarte frumos. De data asta, Lucian a fost cel care l-a bombardat pe doctor cu 1101 intrebari. I-a raspuns la fel de calm si de relaxat, desi eu l-as fi dat afara din cabinet dupa primele 10 intrebari. Din pacate nu a reusit sa isi dea seama daca e fetita sau baiat. Posibil baiat. Si eu tot baiat cred ca e.
Am anuntat colegii de birou: soc.
Cel mai mare soc l-am avut eu, pentru ca a doua zi dupa ce am anuntat, a inceput sa se vada un inceput de burtica, de parca bebe s-ar fi relaxat si acum stie ca poate sa se intinda cat vrea.
Saptamana 14:
Nu mai am greturi chiar in fiecare seara, dar adorm tot la fel de devreme. Partea buna e ca nu mai am cercane (deci aveau dreptate aia in reviste ca somnul e cel mai bun remediu). Ma mai duc din cand in cand la sala sau la bazin, dar e asa de greu sa ma mobilizez cand afara e frig si vreme urata.
Am iesit si in oras intr-o seara, lucrurile incep sa revina la normal. Parfumurile raman inca, o problema.
Saptamana 15:
Asta mic incepe sa creasca si sa se vada, deja am nevoie de haine putin mai largi, am inceput sa ma ung cu ulei de migdale ca sa nu fac vergeturi.
Auzisem ca femeile insarcinate se prostesc. Incep sa cred ca e adevarat. Am momente in care uit ce voiam sa fac sau ce cautam. Ieri cand am plecat de la birou nu reuseam sa-mi amintesc unde am parcat masina. Mi-am dat seama ca venisem cu metroul.
Leave a Reply