Cautam bona pentru un baietel de 9 luni. Dorim sa fie o persoana de incredere, rabdatoare, curata, nefumatoare, cu experienta, o persoana pe care sa ne putem baza ca stie sa ingrijeasca un copil. Cam asa suna un anunt de cautare pentru bona, pe care il postam acum cateva luni, si zilnic vad mesaje similare pe facebook. Atributiile postului: sa scoata copilul la plimbare, sa il spele, sa il hraneasca, sa ii faca mancare, sa ii calce hainele, sa se joace cu el.

Atunci mi se parea ca cer ceva normal, si ca orice parinte imi doream o persoana educata, cu experienta si cu rabdare. Astazi imi dau seama ca am cerut imposibilul de la o singura persoana, sau cel putin de la persoanele care aplica pentru astfel de posturi.

Am prieteni care au avut norocul sa gaseasca bone de incredere, si eu am crescut pana la 7 ani cu o bona, pentru ca si parintii si bunicii lucrau. O iubesc si o respect in continuare, si o vizitez ori de cate ori am ocazia. Dar nu toata lumea are asa noroc, si atunci ajungi in situatia in care schimbi 3,7,9 bone si tot nu esti multumit.

Pentru astfel de anunturi, in general aplica doamne care au ramas fara un loc de munca cu mult inainte de pensionare sau domnisoare care nu si-au gasit un alt loc de munca. Majoritatea au crescut si ele la viata lor unul, doi copii sau au avut grija de niste fratiori mai mici. Deci cat de greu poate fi sa ai grija de un copil? Sanse sa isi gaseasca un loc de munca sunt mici, asa ca de ce sa nu incerci sa o faci pe bona o perioada, ca la crescut copii ne pricepem cu totii, nu ai nevoie de scoala sau de cursuri de pregatire.

De partea cealalta a baricadei suntem noi parintii, care apelam la serviciile lor din dragoste si grija pentru copii. Sa nu ii stresam cu mersul la cresa, sa nu ii ducem de mici in colectivitate ca sa se imbolnavesc, sa le fie lor bine si sa fie sanatosi.

Si de dragul lor ne zbatem si cautam prin rude, cunostinte sau prin agentii. Majoritatea aleg sa caute prin agentii, pentru ca au garantia ca persoanele au experienta, au fost slectate inainte, si au ceva mai multa incredere. In realitate, ajungem sa platim un salariu in plus, iar garantia este minima. Daca nu te intelegi cu bona, te lasa balta cand iti este lumea mai draga, si pentru ca nu ai nici un fel de contract de munca incheiat cu ea, poate pleca cand are chef. Odata ce expira contractul cu agentia, daca bona se hotaraste ca nu mai vrea sa vina la lucru, trebuie sa reiei procesul si sa platesti din nou taxa de interviu si inca un salariu comision agentiei pentru bona urmatoare. Pam pam.

Cam asa am patit si noi. Contractul cu agentia expirase de o saptamana in momentul in care am avut o discutie mai aprinsa cu bona, si lezata in orgoliu, a decis ca nu mai vrea sa vina la noi. Detaliile sunt prea putin importante, oricum si noi ne pierdusem increderea in ea in urma discutiei, si probabil ca ne-ar fi fost greu sa restabilim o oarecare armonie.

Daca doream o noua sesiune de interviuri, trebuia sa platim din nou taxa de interviu si un salariu in plus in cazul in care angajam pe cineva. Per ansamblu pe trei luni ne ajungea dublu salariului bonei.

Am avut norocul ca am putut sa apelam la bunici pentru o perioada, pana aveam sa cautam o noua bona. Si am inceput sa cautam prin prieteni, rude, cunostinte. A urmat o perioada de interviuri, noi patiti de la prima experienta suflam si in iaurt, dar nu am reusit sa gasim o alta bona.

Pana la urma, atunci cand Mark a inceput sa mearga bine in picioare, am inceput sa il ducem la o gradinita la care au grupa Baby. Primele zile, de acomodare, au fost putin mai grele si pentru el si pentru noi. Il duceam de la 9 la 13, iar eu stateam si lucram pe hol sau intr-o alta camera, in masina in fata gradinitei sau la o distanta de maxim un sfert de ora de ajuns cu masina. In fiecare dimineata incercam sa fiu entuziasmata cand ajungeam la gradinita si sa ii spun cate lucruri minunate se vor intampla acolo. Dupa doua saptamani, aplauda cand cobora din masina in fata gradinitei, si dupa inca o saptamana a inceput sa manance acolo masa de pranz. Aceasta fusese piatra de incercare in aceasta Aventura. Acasa cu greu reuseam sa il hranesc, dar la gradinita in mai putin de o luna a invatat sa manance singur cu mana. Se bucura cand ajungeam acolo, si vedeam cum face progrese de la zi la zi.

Compania altor copii de varsta lui si activitatile pe care le facimpreuna, sunt un mediu foarte favorabil pentru o dezvoltare frumoasa. Mi-am dat atunci seama ca oricat de experimentata ar fi o bona, nu poate compensa interactiunea unui copil cu alti copii. Mai mult, noi cerem de la o bona ceea ce la o gradinita este dus la indeplinire de mai multe persoane cu pregatire. Educatoare face activitati cu copiii, ingrijitoarele ii schimba si ii spala, bucatareasa le pregateste masa. O sa spuneti ca acolo este vorba de mai multi copii, si va dau dreptate, dar oricum este imposibil ca o bona sa gateasca bine, sa stie multe cantece si poezii, sa aibă timp si sa spele si sa calce hainele copilului.

La inceput m-am temut ca se va imbolnavi repede, si va sta mai mult acasa. Dar de 3 luni de cand merge, a stat doar 3 zile acasa pe motive medicale. In fiecare zi de luni sunt examinati de un medic pediatru, si multe posibile probleme sunt tratate din timp. De 2 ori m-a avertizat ca Mark are putin rosu in gat, am actionat imediat si am evitat o posibila raceala mai urata cu febra si stat acasa.

Dupa vacanta de iarna, am inceput sa il lasam toata ziua. Am avut emotii, ca nu va adormi impreuna cu ceilalti copii, ca va fi nervos si obosit seara. Din fericire totul a mers perfect si nu a fost absolut nici o problema.

Imi amintesc cat de suparata eram acum cateva luni ca nu gasesc bona, si ajunsesem sa intreb pe toata lumea daca imi pot recomanda pe cineva. Astazi, cand vad cat de bine ii este lui Mark alaturi de colegii lui de grupa, ma intreb de ce nu m-am gandit la varianta asta de la bun inceput. Dar probabil ca nu as fi ajuns sa apreciez atat de mult gradinita, daca nu treceam prin tot procesul de cautare.

Si ca un ultim argument, gradinita este mai ieftina decat o bona careia trebuia sa ii platesc salariu si mancare. In plus, daca se intampla ceva cu copilul cat are bona grija de el, nu poti face plangere la politie, pentru ca nu ai nici un contract de munca semnat cu ea, asa ca iti asumi cam multe riscuri.

Voi ce parere aveti, cum e mai bine? Bona sau gradinita?

BONA

• PRO

  –       Este foarte comod sa vina cineva acasa

  –       copilul are programul lui

  –       Copilul iese in des in parc

• CONTRA

  –       nu se poate ocupa de toate activitatile casnice si de copil

  –       copilul interactioneaza putin cu alti copii de varsta lui

  –       daca nu exista un contract de munca, bona nu poate fi trasa la raspundere pentru ce i se intampla copilului

  Gradinita

• PRO

–      interactioneaza cu alti copii de varsta lui

–       participa la activitati educative adecvate varstei

–       program strict

–       personal specializat pentru fiecare activitate

–       costuri mai reduse decat in cazul unei bone

• CONTRA –     risc de imbolnavire mai mare-       nu sta atat de mult afaraVoi ce parere aveti? La voi ce a functionat mai bine?