Eu sunt singură la părinți, soțul meu la fel. Pentru noi, dragostea și atenția părinților noștri a fost canalizată și orientată doar spre noi. Nu știm cum e să împarți, nu știm cum e să nu fii unicul, nu știm cum e să ai un frate. Am fost iubiți și răsfățați până peste poate. Și încă suntem. Cum vor putea doi oameni singuri la părinți să pregătească un copil pentru venirea unui frățior? Asta nu știm nici noi, dar știm că vrem să îi transmitem în continuare ceea ce i-am transmis și până acum: că dragostea noastră nu se împarte și că fratele lui nu vine ca să îi ia locul din inima noastră.
Suntem siguri că nu va fi ușor, și că va fi o încercare atât pentru noi, cât și pentru el, dar că depinde doar de noi să facem această etapă cât mai ușoară pentru el.
Cum am început noi să pregătim copilul pentru venirea unui frate? Am făcut mai jos o listă cu câteva idei pe care noi am început să le punem în practică
- I-am spus din timp că va veni un bebeluș, încă înainte ca sarcina să fie vizibilă. Asta pentru că am vrut să aibă timp să se acomodeze cu ideea. I-am povestit că în burtă la mine crește un bebeluș care va fi fratele lui.
- Puterea exemplului. Am folosit exemplele din jur, și din fericire majoritatea prietenilor noștri au câte doi copii. I-am explicat că așa cum ceilalți au un frățior sau o soră, așa va avea și el.
- Fără false așteptări. Nu i-am povestit că va avea un frate cu care să se joace, i-am spus că vom avea un bebeluș pe care va trebui să îl hrănim, să îl schimbăm, să îi facem băiță. I-am explicat că bebelușii mici plâng mult și că mami va trebui să îl țină mult în brațe. I-am spus că bebelușii nu știu să se joace, nu știu să mănânce, nu știu să vorbească și va trebui să îl învățăm toate lucrurile astea, așa cum l-am învățat și pe el când era mic.
- Dragoste necondiționată. I-am spus mereu cât de mult îl iubim și că îl vom iubi și pe bebe la fel de mult.
- Rolul lui de frate mai mare. I-am explicat că vom avea nevoie de ajutorul lui și că el trebuie să îi explice beblușului cum să folosească jucăriile și unele lucruri din casă, cum ar fi olița sau unde aruncăm gunoiul. Dar asta după ce bebe va mai crește puțin.
Nu știu dacă procedăm bine, nu știu dacă ar trebui să îi spunem altceva, dar acum pare încântat că va veni un bebe și mereu vine și pupă burtica și îl strigă pe bebe să vadă ce face acolo. Nu pot decât să sper că va fi o întâlnire frumoasă și o acceptare blândă a noului membru al familiei.
Dacă aveți sfaturi sau vreți să împărtășiți din experiența voastră, vă aștept cu drag recomandările. Orice idee este binevenită!
Vă așteaptă așa o călătorie frumoasă! Bine, foarte grea pe alocuri, dar mai mult frumoasă. 🙂 Uite, eu am scris aici cum l-am pregătit pe Alex pentru venirea pe lume a Sarei: http://cristinaotel.ro/cum-pregatim-copilul-pentru-aparitia-unui-frate/
Multumesc mult. E foarte utila lista ta pentru acomodarea cu cel mic.
Noi am făcut cele de mai sus, însă cel mare avea doar 18 luni când a venit cel mic pe lume. Acomodarea a fost grea, mai ales pentru ca am făcut o greșeală majoră noi, părinții. Am uitat în tumultul vieții în 4, nedormiti și stresați, ca și cel mare e tot un bebeluș mai mare, care are aceleași dau nevoi chiar mai mari decât cel mic. S-a simțit amenințat și gelos și sentimentele acestea persistă în continuare. Acum am face cu totul altfel.
Sa zicem ca noi nu am uitat – ca cel mare e tot un bebelus – l-am dragalit des ca pe un bebelus, ne-am comportat cu el ca si cum ar fi bebelus, dar tot e gelos. Deci nu are legatura cu ce ati facut voi, cred ca are legatura cu diferenta de varsta dintre ei. La noi tot diferenta e mica. Asta e concluzia mea de pana acum 🙂
La noi va fi de 3 ani diferenta. Sper sa fie mai usor.
Pe langa ce ai mai facut tu, Anca, noi am citit 2 carti despre bebelusi si despre venirea lor in familie. Plus, mult special time cu cel mare atunci cand cel mic s-a nascut. Felicitari, by the way! 🙂
Ce carti ai citit?
Cum procedati cu cartile pentru copii ce abordeaza aceasta tema?
Eu am un mic dulce acasa si m-am gandit ca poate ar fi mai bine sa nu i le mai citesc acum, vazand ca in aproape toate cartile fratele mai mare este suparat/se simte neglijat/furios etc. Poate el n-o fi asa si, prin aceste carti poate ar intelege ca acela este comportamentul normal…
Nu am folosit inca astfel de povesti, pentru ca baietelul meu nu prea are rabdare sa i se citeasca. Prefera sa se uite la poze si sa ii povedtesc.
Eu citesc carti adresate parintilor, in care libse explica parintilor cum sa abordeze problema.
Eu am folosit şi cărţi, fără teamă că acestea îi vor induce cum să se simtă, dar nici n-a fost nevoie de cine ştie ce pregătiri pentru că îşi dorea foarte mult un frate.
La noi fetița era destul de mare când a venit fratele ei, pe care și l-a dorit foarte mult și acomodarea a fost foarte ușoară. Am implicat-o în tot ce a însemnat bebe, fără să o obligăm, și acum dupa aproape 4 ani pot spune că strategia noastră a fost una buna.
Cel mai mult cred ca ne-a ajutat sa-i povestim Emilusei pas cu pas cum va fi cand va veni un bebe… Va plange uneori chiar cand ne jucam pentru ca are nevoie de noi fie sa-l alaptez, sa-l schimb, sa-l tin in brate si atunci va trebui sa intrerupem joaca putin si o reluam cat de repede. Cred ca asta a ajutat-o cel mai mult pentru ca atunci cand s-au intamplat efectiv, imi spunea ea ce trebuie sa facem 🙂 Am scris si eu cateva sfaturi aici:
https://www.go-big.ro/2017/03/cum-am-ajutat-o-pe-emily-sa-se-pregateasca-de-venirea-fratiorului/