M-am săturat să văd mame puse la colț de alte mame, schimburi de replici dure in genul “You know nothing John Snow”*, sau ochi dați peste cap de o mamă care se crede mai mamă decât alta.
De ce unele mame simt nevoia să umilească și să jignească alte mame? De ce trebuie să ne aruncăm cu cuvinte dure și să facem să se simtă prost o altă mamă?
Citesc multe articole din zona de parenting și urmăresc multe grupuri. Majoritatea au un conținut educativ ridicat, sunt scrise de oameni care chiar vor să ajute alți părinți și să schimbe ceva în zona de educație a copiilor.
Dar mi se întâmplă să dau peste discuții, postări și articole care chiar îmi lasă un gust amar. Pentru că am senzația că asist la un război media al mamelor care sunt mai mame decât altele, din diverse motive.
Cele mai frecvente subiecte sunt:
- Mamele care au născut natural versus mamele cu cezariană
- Mamele care au alăptat versus cele care nu au alăptat
- Și mamele care au alăptat se ceartă între ele: că unele au alăptat mai mult, altele mai frumos, altele s-au expus mai mult în public
- Mamele care și-au vaccinat copiii și mamele care nu îi vaccinează
- Mamele care spală scutece de finet versus mamele care folosesc scutece de unică folosință
- Mamele care își hrănesc copiii bio versus mamele care mai calcă pe la supermarket și mai cumpără un borcănel cu piure
- Mamele care paseaza piureuri versus mamele care practica autodiversificarea
- Mamele care se întorc la muncă versus cele care stau acasă
- Mamele care își poartă copiii versus cele care prefera căruțul
Să vă mai dau exemple? Problema nu este ca își spune fiecare părerea și își împărtășește experiența, ci că foarte multe încearcă să le impună și să le influențeze si pe celelalte să facă într-un anumit fel, doar pentru că așa au citit sau au auzit ele că e mai bine.
Ce rost au războaiele astea între părinți?
Unde duc ele, și cine are de câștigat din ele?
Mi-ar plăcea să văd mai multă înțelegere, mai multă empatie, mai multă susținere între mame. Toate trecem prin nopți nedormite, toate ne luptăm să facem cât mai multe pentru copiii noștri și cât mai bine.
E ok să dăm sfaturi, e ok să ne dăm cu părerea, dar nu e ok să arătăm cu degetul și să blamăm alți părinți pentru alegerile pe care le fac.
Excludem bineînteles cazurile în care părinții își neglijează sau își abuzează copiii. Pentru acelea există autorități. Pentru restul, omenie și înțelegere.
*Replică foarte cunoscută din serialul Game of Thrones
Offf, câtă dreptate ai Anca!
Ştii, gradul de cultură e diferit. Este ok să avem o părere şi să ne-o susţinem, dar depinde cum o facem. Apoi, mai există şi partea aia că atunci când încerci să oferi un argument pertinent şi civilizat, interlocutoarea sare ca arsă, fără măcar să se gândească înainte să încingă tastatura. Şi hopa războiul. E clar că nu este în beneficiul nimănui, însă suntem multe, cu guri prea mari şi cu minţi adesea prea înguste.
Diferenta de opinii e constructiva, ca asa poate mai aflam lucruri noi, si eu ma bucur cand citesc argumente bune si civilizate, dar “gurile prea mari” si “prea incinse”, nu prea au in general argumente.
Eu încerc de ceva vreme să mă ţin departe de războaie, să folosesc puterea internetului pentru a propaga binele şi frumosul. Cred ca internetul a creat monştri în ceea ce priveşte aşa-zisa libertate de opinie. La adăpostul unui id de Facebook, oamenii spun orice, fără să le pese că rănesc pe alţii. Pe Facebook, bloguri sau forumuri poţi să te erijezi în autoritatea absolută, mai ales dacă în viaţa reală nu eşti deloc aşa.
Din pacate, razboaiele nu sunt doar pe internet. Desi acolo sunt cele mai multe, si e cel mai usor asa cum spui si tu, din spatele tastelor. Eu am avut parte de cate “sfaturi” si “comentarii binevoitoare” live, in parc, sau la coada la analize, de la persoane pe care nu le mai vazusem in viata mea. Fata in fata, uneori e mai usor. Zambesti politicos, si pleci.
Fix despre asta comentam acum la una dintre postările Mirunei Ioani pe Facebook legate de alăptatea în public și atacurile pe care le primește ea. Războaiele astea vor continua să apră atâta vreme cât facem tabere, atâta vreme cât ne “chinuim” să fim mame perfecte și să le convingem și pe celelalte mame la fel. Și eu observ în mine reacții emoționale zdravene când prietene îmi povestesc ce fericite sunt că CIO au dat rezultate atât de bune pe copiii lor de câteva luni. În final, îmi amintesc că fiecare părinte face ce poate cel mai bine pentru el și familia lui
Asa e, fiecare face ce crede si ce poate ca e mai bine pentru copilul lui. De la ce vine prescurtarea CIO?
Cry it out- sa l lasi sa planga
Că bine zici! de ce o trebui să ne judecăm și punem reciproc etichete, nu știu. Cel mai enervat e că sunt multe mămici atât de categorice care cred că dețin adevarul absolut și uneori își depistează câte o victimă și să te ții critici…
Cred ca unii oameni au nevoie de confirmare ca ce fac ei, e bine, si atunci incearca sa ii convinga si pe altii de asta.
Și când te gândești că noi, femeile, suntem capabile de atâta empatie… Oare unde se duce empatia când se duce? Cum îți spuneam și azi, eu încerc să mă țin de parte de certuri, scandaluri și comentarii agresive pentru că aduc cu ele și mai mult rău și urât.
PS: Mă bucur că ne-am văzut azi.
PPS: CIO de mai sus vine de la cry it out – o metodă barbară prin care lași bebelușul să se ”autoliniștească”. Doar că anatomic vorbind ei nu sunt capabili să facă asta.
Mai bine imi spuneai ca e de la CIO chips, era mai putin barbar decat metoda asta. Eu le-as intreba pe doamnele astea, cand sunt ele suparate pe cineva, sa spunem ca pe sotii lor, cum se calmeaza? Daca ei le ignora si le lasa sa vorbeasca singure? Sau asteapta o vorba buna, o imbratisare?
Si mie imi pare bine ca ne-am intalnit astazi 🙂
Este parca din ce in ce mai greu sa ceri o parere unei alte mamici in ziua de azi de teama de a nu fi judecata, “certata” si pusa la zid. Prea multe mamici au impresia ca ceea ce fac sau au facut ele este perfect. Si poate nu se inseala. Poate este intr-adevar perfect pentru copilul/copiii lor. Dar in niciun caz universal valabil. Si mie mi se cer opinii…insa prefer sa raspund cu precizarea “eu asa am procedat… nu e neaparat nevoie sa faci cum spun eu”. Aceste razboaie sunt motivul pentru care la al doilea copil nu mai dau join la niciun grup de mamici pe FB…fie el despre alaptare, vaccinare, diversificare. Mai bine citesc opinii pe bloguri si cern singura informatia decat sa simt ca se arunca virtual cu pietre catre mine :).
Good point, Anca 😉
Eu am dat unfollow mulyor grupuri de mamici. Prefer sa citesc articole sau carti si sa ma sfatuiesc cu pediatrul.