Autodiversificarea principii si reguli de baza de urmat

Am început diversificarea cu cel mic de o săptămână, diversificare clasică așa cum am procedat și cu Mark. De data asta, cu mult mai multă relaxare decât data trecută, cu mult mai multă deschidere și cu infinit mai multă răbdare. Nu mi-am mai propus să bifez scheme de diversificare, nu mi-am mai propus să bifez cantități, ci să obsev mai mult și să îl las pe el să dicteze ritmul.

Nu am luat din start în calcul varianta autodiversificării pentru că nu mă simt pregătită, dar după ce am văzut că este mai tentat să pună mâna pe mâncare și să o ducă el la gură, decât să deschidă gura la linguriță, mă gândesc serios să încerc și această variată.

Și tocmai când voiam să mă plâng că nu știu cum și ce presupune autodiversificarea, care sunt principiilde de baza, care sunt avantajele, care sunt dezavantajele, am ascultat pezentarea Doamnei Doctor Mihaela Niță, susținuta in cadrul Conferinței Totul despre nutriția pediatrică, organizată Social Moms. Nu credeam că în 30 de minute cineva va putea să îmi schimbe părerea, dar uite că Doamna Doctor m-a făcut să mă gândesc că poate exista și o altă perspectivă, iar ceea ce dorește copilul este mai important decât ce ne dorim noi.

Principiile autodiversificării Avantaje și dezavantaje

Perioada cuprinsă între 0 si 2 ani este o perioada critică în dezvoltarea copilului, dar foarte importantă din punct de vedere al alimentației. Cum creștem copiii in primii 2 ani, influențează cum se vor hrăni toată viața lor. Aceasta este perioada în care creierul cunoaște cea mai mare dezvoltare, de aceea tot ce sădim în copil se va reflecta pe tot parcursul vieții.

Ce înseamnă diversificarea alimentației?

Termenul de “diversificare”, în limba română înseamnă varietate, diversitate. În engleză, diversificarea alimentației este denumită “Complementary feeding”, sugerând completarea alimentației. Acesta este un detaliu important pentru că până la vârsta de 1 an, baza alimentației o reprezintă laptele matern sau formula. Ideea diversificării este aceea de a obișnui copilul cu gusturile, de a-i face cunoștință cu alimentele și de a-i completa alimentația lactată cu solide, nicidecum să o înlocuim.

De ce avem nevoie de diversificare? Când avem nevoie de diversificare? Care sunt recomandările OMS privind diversificarea?

Conform OMS (Organizația Mondială a Sănătății), până la vârsta de 6 luni, laptele matern sau formula acoperă necesarul de calorii și aportul de fier de care are nevoie copilul. De la 6 luni, trebuie să venim cu calorii în plus pentru a asigura o creștere și o dezvoltare armonioasă.
Aportul de fier se aduce din proteină de origine animală, de aceea orice schemă de diversificare trebuie să includă introducerea proteinelor încă din prima lună.
Nu se recomandă începerea diversificării cu sucuri, deoarece acelea conțin calorii goale. Copilul trebuie să primească piureuri consistente sau bucăți de măncare ușor de mestecat, în cazul autodiversificări.
Începerea diversficării se face la 6 luni. La această vârstă copilul stă în funduleț, are coordonare ochi-mănă, poate privi mâncarea, poate să o prindă, să o ducă singur la gură.

Cum începem diversificarea? Când începem diversificarea?

Cel mai bine este să le lăsăm copiilor controlul. Din păcate încercăm să controlăm prea mult cantitățile, ce mănâncă, când mănâncă, cum mănâncă, care este schema perfectă și uităm de multe ori să luăm în calcul și să ascultăm nevoile copilului. Cel mai bine este să integrăm copilul la masă cu familia, să își vadă părinții și frații cum mănâncă, pentru că mâncarea nu înseamnă doar hrană, ea înseamnă socializare, iubire. Majoritatea bebelușilor, atunci când sunt așezați împreună cu familia la masă, încep să imite mișcările de masticație, chiar dacă încă nu s-a început cu ei diversificarea. Iar cei aflați deja în apropierea vârstei de 6 luni, încearcă uneori chiar să apuce mâncarea.

Autodiversificarea principii si reguli:

Oferim copilului bucăți moi, suficient de lungi astfel încât să depășească dimensiunea pumnului
Evităm alimentele care formează cocoloașe pe cerul gurii (ex: miezul de pâine)
Evităm alimentele tari, dure (fructe și legume crude), alimentele mici (struguri, măsline, fructe cu semințe)
Legumele se taie sub formă de bastonașe, nu sub formă de monedă (ex: morcovul, păstârnacul).
Copilul stă la masă cu familia
Nu lăsăm copilul singur (trebuie supravegheat pentru a se evita riscul de înec)
Nimeni nu introduce bucăți în gura copilului, doar el singur (risc ridicat de înec)

Avantajele autodiversificării:

Independență
Autonomie
Autocontrol
O relație sănătoasă cu alimentele

Riscurile autodiversificării:

Riscul de înec – studiile au arătat că acestea pot fi evitate dacă se respectă principiile de mai sus și dacă supraveghem permanent copilul. Dacă totuși vrem să fim siguri că nu se întâmplă ceva neplăcut, putem să urmăm un curs de prim ajutor, care oricum este util pentru că un copil se poate ineca cu jucării sau cu obiecte mici.
Luatul în greutate – Studiile au arătat că nu există diferențe de greutate între copiii diversificați și cei autodiversificați.
Alergiile – în diversificarea clasică, fiecare aliment nou este introdus odată la trei zile. În autodiversificare, se pot introduce unul, două alimente noi pe zi, cu condiția să nu fie cu risc ridicat de alergii. Alimentele cu potențial alergenic ridicat, le putem introduce după următoarea regulă: unul odată, în cantitate mică, crescând progresiv.

Ce facem atunci când nu suntem pregătiți pentru autodiversificare?

Autodiversificarea nu este pentru toate cuplurile mamă- copil și mai ales pentru cele în care mama nu se simte pregătită. Eu clar mă situez în această categorie, dar îmi dau seama că nu am nimic de pierdut dacă încerc această variantă.

Putem împrumuta idei și variante din ambele metode:

putem să îi oferim copilului piureuri cu lingurița, dar să îl integrăm la masa familiei
putem să facem piureuri care să conțină o singură legumă. Sunt copii care refuză amestecurile de piureuri pentru că le displace o legumă. Astfel putem afla ce îi place și ce nu.
putem avea mese la care oferim copilului bucăți sau mese la care îi oferim piureuri (ex: atunci când ieșim în oraș sau când nu avem timp să spălăm după masă toată bucătăria).

Puterea din spatele linguriței

Recunosc, sunt obsedată de control și de aceea prefer să știu cât mănâncă copilul. Cu lingurița am simțit mereu că pot să controlez cât a mâncat, ce a măncat. Dar am simțit și frustrarea linguriței refuzată de copil.

Doamna Doctor Mihaela Niță ne atrage atenția asupra pericolului care vine odată cu hrănirea cu lingurița. Suntem tentați să forțăm copilul să mai ia o linguriță, să îl păcălim să mai ia o linguriță pe care nu și-o dorește. “Nici o linguriță nu merită să îi punem copilului un filmuleț, să îi dăm o mașinuță, să îi punem jucării pe tăviță. Nici o linguriță nu merită să îl păcălim”.

Ce variantă alegem? Cum procedăm?

Doamna Doctor ne recomandă să observăm ce preferă copilul. Sunt copii care nu vor să mănânce cu lingurița, sunt copii care refuză bucățile. Nu există schema sau rețeta perfectă de diversificare, nu există cantitatea optimă, totul depinde de copil. Nu trebuie să forțăm copilul doar ca să bifăm un aliment sau o anumită cantitate, trebuie să fim flexibili. Schemele de diversificare sunt orientative, trebuie să îi oferim copilului autonomie și încredere.

Întreaga conferință Social Moms – Despre Nutriția Pediatrică, puteți să o urmăriți aici. Alături de Doamna Doctor mihaela Niță au mai vorbit: Doctor Irina Costache (medic specialist pediatru) care a vorbit despre diversificarea clasică la copii și importanța unei educații alimentare încă din primele luni, și Simona Carniciu, (medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice) care a prezentat elementele cele mai importante de urmărit în alimentația preșcolarilor și școlarilor.

Sper că v-au fost utile informațiile împărtășite de mine, eu tocmai mi-am comandat cartea despre autodiversificare și sunt foarte tentată să încerc această metodă. Voi ce variantă ați ales? Avem mămici care au mers pe autodiversificare? Care au fost experiențele voastre?