Tradiții de Crăciun în Moldova

Eu sunt din Roman, oraș situat în inima Moldovei, la confluența râurilor Moldova și Siret, din județul Neamț. Nu departe de casa lui Nică, puțin mai la vale de Cetatea Neamțului și mai la sud de târgul Ieșilor, un loc în care tradițiile și obiceiurile încă se mai păstrează în prag de sărbătoare.

Când eram mică, primeam împreună cu părinții și bunicii colindătorii care ne vesteau Nașterea Domnului. Prăgăteam pentru ei covrigi, portocale și bomboane, iar pentru cei mai mari chiar și câte un pahar de vin, ca să meargă cântarea mai bine. Mersul la colindat era o activiatte foarte importantă, pentru care toată lumea se pregătea cu mult timp înainte, repetând colindele și pregătind cântecele cele mai frumoase. Mereu ne-a plăcut să primim colindători, de la cei mai mici cărora le înghețau mâinile în fața ușii, până la coruri de colindători de toate vârstele. Fiecare colind ne umplea inima de bucurie și casa de veselie. 

Bunica și mama pregăteau bucatele pentru masa de Crăciun cu câteva zile înainte, așa cum fac toate gospodinele din România. 

Totul începea cu tăiatul porcului, ritual care avea loc la bunicii de la țară. Acolo se aduna întreaga familie și pentru mine și verișorii mei era doar încă un prilej să ne revedem și să ne jucăm. Nu luam parte la tăiatul porcului și de multe ori eram chiar supărați pe părinți, dar ne trecea când ne făcea bunica gogoși sau clătite. 

În Ajunului Crăciunului, în Moldova se mănâncă turte speciale, denumite Scutecele Domnului. Sunt turte făcute în casă, cu foi foarte subțiri și umplute cu nucă sau cu julfă (semințe de cânepă). Sunt făcute cu foi subțiri, cu mult zahăr și deși sunt de post, sunt foarte gustoase. 

Sunt puține femei care mai știu să facă astfel de turte, așa că în fiecare an bunicul meu vorbește cu câte o vecină să ne pregătească și nouă câteva, de poftă.

Masa tradițională de Crăciun este plină cu multe preparate din carne de porc, așa cum cere tradiția românească: jumări, tobă, caltaboș, cârnați. Pe lângă toate aceste bunătăți, se mai adaugă un preparat specific moldovenesc: chișca, care este un cârnat umplut cu carne de porc amestecată cu legume și orez. De pe masă nu lipsesc murăturile și preferatul meu este pepenele murat, pe care mama îl pune în butoi prin Septembrie, dar abia de Crăciun are gust bun și merge de minune pe lângă preparatele grele din carne de porc, ca să mai reducă colesterolul. Mulți beau chiar și zeama de la pepenele murat, a doua zi după Ajun, ca remediu anti mahmureală, dacă au băut un pic mai mult așteptându-l pe Moș Crăciun. 

Pentru desert, pe lângă cozonacul cu nucă și cacao, gospodinele se întrec în prăjituri. Preferata noastră de câțiva ani este Albă ca zăpada, o prăjitură fină și delicată, care se potrivește perfect unei cine festive de Sărbătoare. 

Care sunt tradițiile legate de masa se Crăciun în zonele în care locuiți voi?

Vă urez un Crăciun liniștit și voios, cu armonios, sănătate și voie-bună!

Photo by Monika Grabkowska on Unsplash