Anca's Diary

Confessions of a fashion mommy

Ca mersul pe bicicleta

Sunt lucruri pe care inveti sa le faci atunci cand esti cand mic, si pe care le tii minte toata viata, pentru ca iti intra in reflex, devenind un gest natural. Mersul pe bicicleta, skiatul, mersul cu rolele, inotul, toate sunt mult mai usor de invatat atunci cand esti mic. Dar atunci cand descoperi adult fiind, ca nu stii sa faci unul din lucrurile astea, dar iti doresti, te inscrii la cursuri, iei lectii si incerci sa recuperezi.

Traiam de ceva vreme cu dezamagirea ca nu stiu sa merg pe bicicleta. Nu tin minte sa ma fi atras acest lucru cand eram mica, si cum nu s-a ivit niciodata ocazia, am ajuns ca la aproape 30 de ani sa nu fi incercat macar sa merg pe bicicleta. Imi propusesem acum 2 sau 3 ani sa invat, dar niciodata nu a devenit o prioritate. Asta pana cand am vizitat Olanda.

Un fel de paradis al bicicletelor si biciclistilor, in care toata lumea de la 3 pana la 99 de ani are un singur mijoc de transport. Si atunci am decis ca trebuie sa invat. Prima lectie a fost un dezastru total, intr-o padurice la marginea Amsterdamului. Rezultatele dupa o ora de chin au fost vizibile sub forma de vanatai pe picioare, de la diversele cazaturi. Dar asta nu a fost un factor care sa ma demotiveze. Reusisem sa pedalez de cateva ori atunci cand cineva tinea bicicleta de sa. Si stiam ca o sa reusesc.

Doua zile mai tarziu, am incercat din nou in Brugge, seara, pe o strada pustie, si atunci am reusit, cu ceva ajutor sa pun ambele picioare pe pedale si sa imi tin echilibru pret de cativa metri. Nu reuseam inca sa tin bicicleta dreapta, si aveam mereu impresia ca se inclina in stanga sau dreapta. Aveam bataturi in palme pentru ca tinusem ghidonul prea strans, si febra musculara in brate, dar  simteam ca Victoria finala era aproape.

Si nu ma inselam. Cateva zile mai tarziu, cand m-am intors in Bucuresti, am reusit sa urc ambele picioare pe pedale si sa mentin bicicleta dreapta pe distante mai mari.

Desi sunt departe de a face plimbari lungi cu bicicleta, stiu ca am invins bestia si ca de acum este doar o chestiune de exercitiu.

Concluzia e ca indiferent de varsta, se poate orice. Probabil e ceva mai greu decat pentru un pusti de 6 ani, dar nu imposibil. Iar sentimentul de libertate pe care il ai cand pedalezi singur, este de neegalat. Se mai adauga putina mandrie pentru ca ai reusit sa inveti ceva ce ieri parea imposibil, si ai obtinut cea mai pura si mai exuberanta energie pe care poti sa o simti.

Este adevarat ca am avut parte de muuulta sustinere din partea prietenilor, de rabdarea lor si de sfaturi bune. Dar am simtit cu adevarat ca s-au bucurat de rezultat si ca a fost si victoria lor, nu numai a mea.

Camasa Denim – something old with something new

Imi amintesc ca undeva prin anii ’90, in perioada in care imi doream din tot sufletul sa fi fost baiat si ma purtam ca atare,  am avut o “camasa de blugi”, pe care o purtam evident, cu “blugi”. Nu-mi amintesc exact care a fost sursa din care a ajuns in garderoba mea, dar stiu ca era vecina de suferinta cu niste camasi groase, in patrate mari (una rosu cu negru, cealalta alb cu negru). Nu mai stiu nici daca a fost puratata pana la epuizare, daca am abandonat-o in momentul in care am inceput sa accept faptul ca sunt fata si deci sa ma imbrac in consecinta, sau daca mama, a facut-o sa ia drumul spre tara, acolo unde plecau toate hainele pe care nu le mai purtam. Cert e ca nu am vazut-o, si sincera sa fiu multa vreme nici nu m-a mai interesat soarta ei. Pana anul trecut cand am dat ochii cu cateva poze pe un blog. Outfit: fusta de dantela si camasa din denim. In cateva minute o sunam pe mama si o rugam sa rascoleasca in dulapul cu comori. Zadarnic.

Asa ca am inceput sa caut in magazine, pe  site-uri, pe blog-uri, pana am gasit o camasa pe gustul meu. Din denim moale, cu nasturi mici ce imita jumatati de perle aurite. O am de ceva vreme, si mi-am dat seama ca de atunci nu prea am plecat fara ea in week-end sau in vacanta, am purtat-o si la fuste plisate, si cu pantaloni scurti, dar niciodata asa cum o purtam in scoala generala, cu jeansi.

Concluzia nr 1 : moda se intoarce,

Concluzia nr 2 :  din fericire se reinventeaza.

Dantela, paiete, voal, fuste plisate, cu siguranta nu erau pe lista de combinatii cu camasa denim din anii ’90, dar ma bucur nespus de mult ca au aparut trendsetteri cu idei fenomenale.

Coloreaza-ma frumos!

Nimic nu se compara cu o discutie cu prietenele, la o cafea, pe o canapea moale. Dar uneori distanta impune limite si te multumesti cu un schimb de mailuri, atat timp cat sunt de la si catre persoane dragi. Chiar daca fiecare isi bea cafeaua la biroul sau pe canapea ei, stii ca acele cuvinte vin de la un om drag, cu care ai impartasit emotii si expriente de cativa ani. O prietena buna care stie cat de mult ai asteptat un telefon dupa un interviu, cat de ciufulit iti sta parul cand mergi la mare, ce dezastru esti in materie de taiat unghiile de una singura, cu care ai impartit cutii de inghetata sau pahare de cocktail atunci cand lucrurile nu au mers asa cum ai fi vrut….

Si atunci te bucuri de fiecare cuvant, si astepti cu nerabdare ca peste o vreme, candva, sa reusesti sa reunesti la un loc oamenii dragi si sa impartasesti fata in fata ceea ce acum reusesti doar prin email.

Zilele trecute am avut din nou o pseudo-conversatie cu doua prietene bune, sub forma de cate emailuri schimbate cu “reply to all”, atunci cand avea fiecare din noi putin timp sa raspunda. Nu despre relatii sau cariera, nici despre politica, ci despre culori. Culorile care ne plac si combinatiile care ne invioreaza ziua.

Totul a inceput de la faptul ca am facut o adevarat pasiune pentru combinatia de alb cu alb, si pe care probabil nu as fi incercat sa o experimentez daca nu as fi vazut poza de mai jos.

Citeste in continuare

White & White – tinute casual de vara

Cand spui vara, te gandesti la alb… O inghetata de vanilie, fosnet de cearsafuri fine, o camasa lejera incheiata in doi nasturi….

Alb, mult alb, racoritor si proaspat, cu fosnet dulce de matase, cu ropot vesel de dantela, cu valuri crocante de in. Contrastant cu pielea putin bronzata, moale si catifelat dimineata, stralucitor seara…

Si daca inca nu v-am convins, poate ca veti gasi inspiratia in pozele de mai jos.

Citeste in continuare

Santorini

Acum câteva zile, o colegă m-a întrebat de Santorini, dacă mi-a plăcut și ce îi recomand. A fost deajuns să aud cuvântul magic “Santorini”, că să încep să zâmbesc și să îmi amintesc cu drag de unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut. Așa cum am mai spus și altă data, frumusețea unui loc nu se măsoară doar în peisaje frumoase și locuri inedite, ci e o sumă de sentimente și emoții care te leagă de locul respectiv, amintiri unice pe care doar tu le știi și pe care le păstrezi în suflet, nu în poze.

Când m-am întors din vacanţă, am încercat un joc. Am pus pe hârtie câteva cuvinte, care mi-au venit în minte, legate de acel loc:apus de soare, covrigel, calderă, măgăruși chinuiți, căsca pentru ATv, nisip negru, fericire.

 

Un colţ de linişte

Pentru mine vacanțele nu înseamnă doar o listă de locuri pe care să le vizitez, muzee pe care să le bifezi pe marginea ghidului turistic. Așa cum fericirea vine din lucruri mărunte, relaxarea și starea de “vacanță” vine din locuri inedite, speciale prin originalitate și  încărcătura emoțională pe care o au. Locuri din care să te umpli de energie, să reușești să te relaxezi și să îți găsești insiparţia, locuri din care să pleci cu inimă plină de poftă de viață.

O terasă deschisă în mijlocul unui apartament în Bruges, este unul din cele mai speciale locuri pe care le-am văzut. O oază de liniște, în care să poți să uiți de griji, să citești o carte în liniște, sau să savurezi o cafea și să râzi din tot sufletul alături de prieteni.

Dacă ajungeți în Bruges, vă recomand cu toată căldură să poposiți peste noapte la  Tine’s Guesthouse. Tine și Nico, gazdele acestei pensiuni, vor face tot ce le stă în putință că să va simțiți cât mai bine, începând cu recomandări despre restaurante, baruri și muzee și culminând cu un mic dejun regesc.  Apartamentul este foarte curăt și cochet, iar în mijloc se găsește minunăția de terasă pe care o vedeți în pozele de mai sus. Bicicletele sunt incluse în preț, și pe masă din sufragerie o să găsiți un borcan cu dulciuri absolut delicioase.

Vă urez să aveţi vacanţe minunate!

Multumesc Vero pentru pozele minunate!

Week-end fashionist

Când mă gândesc că mâine e vineri, şi sfîrşitul de săptămână este atât de aproape, îmi tresaltă inima de bucurie, şi îmi vin în minte o mulţime de lucruri pe care aş vrea să le fac, prieteni pe care aş vrea să îi văd, locuri în care aş vrea să evadez şi evenimente la care aş vrea să particip.

Pentru că am ales să rămân în Bucureşti, cu siguranţă o sa profit de vremea frumoasă ca să fac puţină  mişcare în parc, dar mi-am rezervat loc în program şi pentru cel mai chic eveniment fashion al momentului – Unveiled 6.

Dacă nu stii deja ce înseamnă Unveiled, trage-te sinurel de urechi că ai ratat toate cele 5 ediţii anterioare, şi vino sâmbătă să vezi cum stă treaba. Se iau mai mulţi tineri designeri români talentaţi, plin de idei şi iniţiative noi, se pun la un loc, se condimentează bine cu workshop-uri şi discuţii despre shopping şi tendinţe de sezon, se servesc toate la un loc într-o atmosferă cochetă dar relaxată.

Unde? În showroom-ul Iqonique Class Studio (Aleea Alexandru nr.7, sector 1).

Când? Sâmbătă, 12 mai, în intervalul orar 11:00 – 19:00.

Cine? Anca Miron, Astrid Tirlea, Bowtique, Florentina Giol, Irina Irima, Larisa Dragna, Loredana Nedelcu, Mihaela Carp, passepartouS, Pompon, Rue des Trucs, Sanda Cojocaru, Zenya Fashion Atelier.

De ce? Pentru că niciodată nu strică un suflu de originalitate în garderoba ta, şi poţi să îţi cunoşti acum viitorul designer preferat. În plus, poţi achiziona direct produsele care îţi plac.

Ne vedem sâmbătă la Iconique Class Studio!

Bagajele – coşmarul dinaintea şi din timpul vacanţei

Emoția și așteptarea dinaintea fiecărei excursii începe cu aceeași dilema: ce haine să îmi iau cu mine ? Cum să fac să am exact câte haine am nevoie, potrivite condițiilor meteo și situațiilor, să se asorteze toate foarte bine între ele, și să nu arăt în toate pozele de parcă aș fi vizitat toată Franţa purtând acelaşi tricou.

Dacă ar predă cineva cursuri de făcut bagajul, cu siguranță aș fi printre primii care m-aș înscrie. Și nu mă refer la sfaturi și exemple despre cum să împăturești hainele, ci la cum să le alegi pe cele potrivite, astfel încât să nu constați cu dezamăgire că nu se pot asorta între ele, cum să faci să ai suficiente haine, dar nu prea multe.

La capitolul teorie stau foarte bine.

De fiecare dată încep prin a mă gândi ce activități am în program, cum este vremea, cât de mult o să merg pe jos. Bifez lucrurile absolut necesare : blugi, tenesi, tricouri, o geacă, o eșarfa, o rochie lejera, pentru plimbările de primăvară ; costum de baie, pantaloni scurți, maieuri, rochie de plajă, șlapi dacă merg la mare. Apoi mai adaug o bluză pentru ieșit seara, un pulover pentru cazul în care se face mai frig, o pereche de balerini.

Practică însă mă omoară…..

Când ajung în acest punct, bagajul pare aproape gata, dar cum mereu mai e ceva loc, începe haosul. Parcă ar fi bine să îmi mai pun un tricou în plus, și încă un cardigan n-o să fie o tragedie, și am uitat bluză aia super drăguță pe care abia am cumpărat-o, și eșarfa roșie că să mai colorez câteva ținute, și o fustiță lejeră că doar mergem la plimbare, și încă o bluziță albastră că să meargă cu fustița, pentru că dacă mă gândesc eu bine nu prea se potrivește cu nimic din ce am pus deja  în valiză, ah… și am uitat să pun câteva bijuterii…..

Spre final, abia mai pot să închid bagajul, și nici nu prea înțeleg de ce, că doar am pus exact ce am stabilit inițial plus 2-3 haine, care oricum nu pot ocupa foarte mult loc. Rezultatul e de fiecare data același: un bagaj care stă să explodeze, din care bineînțeles că nu o să port toate hainele, pentru că în mare parte din cazuri plecăm dimineață și ne întoarcem seara la hotel. Dacă menționez și harababura care rămâne în cameră și în dulap după ce termin acest proces nesuferit, cred că va puteți imagina dimensiunea dezastrului.

Nu știu voi cum faceți, sau ce strategie abordați, dar dacă aveţi sfaturi utile vă aştept cu drag până va fi cazul să îmi fac din nou bagajele pentru vacanţă. Asta pentru că ultima dată când am despachetat bagajele din vacanţă, am constatat următoarele:

1. Jumătate din haine nu erau purtate, fiind prea subţiri pentru vremea de acolo.

2. Puloverele în schimb, apar aproape în toate pozele.

3. Shopping report de vacanţă: un hanorac flauşat cu glugă, care m-a ajutat să suport ceva mai uşor frigul. Şi da, am verificat site-urile de prognoze meteo înainte, dar credeţi-mă, e o diferenţă uriaşă între 16-18 grade din prognoză şi cele 8-10 grade din realitate.

Sper ca dată următoare să îmi iasă mai bine planificarea, până atunci, vă aştept cu sugestii.

P.S. Sper ca într-o zi savanţii vor descoperi o metodă de comprimare a lucrurilor, şi voi putea lua cu mine tot dulapul într-un troller.

Pentru Andra

 Pe Andra am cunoscut-o în prima zi din clasă a 9-a, în aceeași zi în care mi-am cunoscut toți colegii de clasă. Clasă a IX-a B, matematică- fizică a liceului Roman Vodă. Pentru că eram multe clase și spațiul era destul de limitat, clasele a IX-a și a X-a învățat în corpul “€œD” al liceului, undeva în fundu’€™ curții de la liceul sportiv. Aici erau  câteva săli de clasă improvizate în niște camere mici și înghesuite. Rândurile de bănci erau foarte aproape unul de altul, și abia aveam loc să ieșim la tablă mergând pe o parte.

Citeste in continuare

Visând la vacanţa mare

White philosophy. Episodul 3 – Holiday Dream

Cămaşă albă descheiată la gât, cu mânecile întoarse. O eşarfă colorată fluturând în vânt. Un pantof în fiecare mână şi senzaţia de “departe de tot”. Nisipul cald ce mângâie picioarele care nu se mai satură să alerge pe plajă, spre mare, spre libertate. Da, am început deja să visez la vacanţa de vară, pe o plajă însorită.

Deşi şi o vacanţă la ţară, ca în “La medeleni” ar fi cam tot la fel de tentantă. Cu miros de dulceaţă proaspătă şi fân cosit.

Oricât de mică, numai să fie vacanţă.

Colajul de mai sus a fost realizat cu ajutorul site-ului Polyvore.