Zilele trecute v-am povestit despre plimbarea cu caruta de la Crit si despre Biserica fortificata de la Viscri. Astazi o sa va povestesc despre o altfel de vanatoare, fara pusti si fara victime. V-am avertizat de la inceput ca este vorba despre o serie de evenimente neprevazute, si ca am avut parte de multe surprize, dar asta chiar le-a intrecut pe toate. In cea de-a doua zi petrecuta la Casa cu Zorele, am cunoscut-o pe Matilda, care a venit insotita de antrenorul, prietenul si partenerul ei de vanatoare, Cornel.
Unii dintre voi ati mai vazut-o pe Matilda poate la televizor, la un concurs de gatit. Nu, nu a gatit, ci a ajutat la gasirea ingredientelor secrete pentru mancare: trufe. Caci despre vanatoarea de rufe urmeaza sa va povestesc. Doar nu credeati ca as fi fost in stare sa vanez iepuri sau alte fiinte nevinovate.
Matilda este special antrenata pentru a simti de la distanta mirosul trufelor. Le simte, le cauta intre frunzele uscate, le rupe si apoi i le da insotitorului ei, care o rasplateste de fiecare data. Daca va ganditi ca ati putea merge sa cautati trufe la fel cum cautati ciuperci, va cam inselati. Acestea sunt bine ascunse intre frunze, uneori chiar ingropate in pamant, si singura solutie ar fi sa luati toata padurea la scotocit cu mana. Complicat, nu? Ei bine, nu si pentru Matilda. Rolul nostru in aceasta vanatoare a fost minim – nu am facut decat sa o insotim prin padure si sa ne minunam ori de cate ori mai gasea cate o trufa.
Mici, negre, cu un miros usor de umezeala de la pamant si frunze moarte, trufele sunt o adevarata delicatesa pentru un bucatar cu experienta. Nu va imaginati ca am plecat acasa cu sacose intregi de trufe. O mana de trufe au fost mai mult decat suficiente. Aroma lor este foarte puternica, si sunt usor perisabile.
Am ajuns acasa, si gazdele noastre ne-au pregatit o cina ca in povesti, cu ingredientul secret adus din padure. Ceea ce vedeti in imaginile de mai jos, este un cutit special cu ajutorul caruia se rad trufele pe mancare pentru a imrastia arome senzationale.
Si cand credeam ca cina s-a incheiat, am mai avut parte de inca o mica surpriza: un tort pregatit in casa, special pentru ziua mea. Recunosc ca m-am emotionat destul de tare, si mi-au dat putin lacrimile de bucurie. Asta pentru ca era un tort cu frisca si vinise, asa cum imi amintesc ca am avut la ziua mea cand am implinit 5 ani.
Imi cer scuze daca v-am facut pofta cu aceste poze, dar ceea ce vreau sa va spun, ca si concluzie la aceste povesti, este faptul ca avem o tara senzational de frumoasa, cu peisaje superbe, oameni calzi si primitori, totul e sa mergi sa cauti acele locuri. Urcati-va in masina si mergeti intr-un weekend sa va plimbati la tara, sau intr-o padure. O sa va umpleti de energie si o sa va curatati sufletul si privirea de tot ce s-a acumulat in timpul saptamanii.
Va multumesc ca cititi acest blog!
Foto credits: @Veronica.
Leave a Reply