trei + unu

Cred că mereu mi-am dorit să am 2 copii, și în povestea aia frumoasă care se țese în capul nostru când suntem mici și ne visăm mirese, urmarea firească dupa o nuntă ca-n povești, e o familie fericită cu 2 copii.

De câte ori îl privesc pe Mark, îmi dau seama că Dumnezeu mi-a dăruit un copil cu mult mai minunat decât aș fi îndrăznit eu să visez. Dacă în perioada sarcinii, ar fi venit Doamne-Doamne la mine și mi-ar fi zis: ” Uite, desenează-l tu, sau spune-mi cum vrei să arate și cum vrei să fie”, sunt sigură că nu aș fi reușit să îl pictez așa cum e. Și asta simte probabil orice părinte pentru copilul lui.

Mark ne-a schimbat viața și ne-a umplut-o de fericire, și chiar dacă uneori e greu, e cel mai frumos sentiment când la finalul zilei adormi cu inima plină.

Cu ceva timp în urma am început să ne gândim la al doilea. Să nu fie el singur pe lume, ajutor din partea bunicilor avem, traiul de zi cu zi nu e o povară, iar de încă un zambet de copil, oricând mai este loc în casă și în inimile noastre.

Așa că iată cum Moș Crăciun ne-a adus în Decembrie vestea celui de-al doilea bebeluș, pe care îl așteptăm în August.

Deci pentru cei care incă mă întreabă ce am facut de când nu am mai scris pe blog, răspunsul e simplu: am început să creez încă un bebeluș.