A doua oară e mai simplu?

Prima sarcină e ca o poezie: citești despre bebeluș, despre burtică, despre alăptare, despre ce frumos o să fie. Stai și visezi cum o să arate camera copilului, soțul pupă și mângâie burtica “baiatul lui tata” sau “fetița mea frumoasă”. Aranjezi camera copilului, citești liste cu nume, mănânci numai super alimente, încerci să fii cât mai zen și mai relaxată, asculți muzică clasică pentru dezvoltarea copilului. Spre final faci liste lungi cu cele necesare și umbli să le cumperi pe toate. Cele mai cele. Să fie totul perfect.

La al doilea, se mai stinge din poezie. Nu că nu te interesează, nu că nu îl iubesti, nu că nu îl dorești.

Ci pentru că ai unul prezent în casă care te solicită fizic și emoțional. E acolo și nu poți să îl ignori. Are nevoie de dragoste, de hrană, de atenție, de tine.

De citit oricum ai citit la prima sarcină, știi ce se întâmplă, așa că speri să nu ai alte surprize. Îl cari pe asta mic în brațe de câte ori e cazul, faci genuflexiuni după toate jucăriile aruncate pe jos, faci sprinturi după bicicletă în parc, și chiar dacă ai grețuri, te ții de nas și îi faci copilului de mâncare, ca nu o să îl lași flămând.

Te bucuri când soțul dă o mână de ajutor și vine și îl ia pe ala mic ca să poți să dormi și tu o jumătate de oră, sau cand îl scoate la plimbare ca să apuci să faci un duș și să strângi un pic în casă. Când vin bunicii să stea cu el sau să îl ia la plimbare, e sărbătoare. Nu știi ce să faci mai întăi: să dormi, să te duci la cumpărături, să ieși cu soțul la un film sau la o cină decentă.

Și, a doua oara e mai ușor, nu?

Asta e întrebarea pe care o aud mereu de când a doua sarcină este vizibilă. Și mi se pare o întrebare legitimă, la care și eu am crezut ca raspunsul va fi “Da”, atunci cand m-am apucat de al doilea copil.

Credeam ca odată ce am trecut de prima sarcină, la a doua totul va fi mai simplu. Corpul era deja obișnuit cu o sarcină, știam care sunt modificările care apar, știam la ce să mă aștept și care sunt remediile pentru fiecare problemă.

Situația însa s-a dovedit a fi cu totul ala. Alt embrion, altă placentă, altă sarcină, alt bebeluș, rezultă alte simptome.

De parca trecând de prima sarcină, am trecut la nivelul 2, ca la jocurile pe calculator. Așa că puteam să duc mai mult și mai greu: grețuri, stare de somnolență,  momente de epuizare fizică și o burta mai mare.

Prin urmare, tot ce am experimentat la a doua sarcină a fost mai greu, plus un copil de 2,5 ani care necesită atenție și îngrijire.

Nu încerc să vă sperii, sau să vă descurajez să mai faceți al doilea sau al treilea copil, tot ce vreau să vă spun este că lucrurile pot sta total diferit de la o sarcină la alta. Și faptul că ați trecut printr-o primă sarcină, nu este o garanție că a doua va fi mai ușoară.

Analize și ecografii mai puține?

Aici nu cred că are legatură o sarcină cu alta. Depinde cum te simți tu ca mamă și ce spune medicul despre evoluția bebelușului. Întâmplător nu a fost cazul să fac mai multe imvestigații decăt la prima, dar daca ar fi fost, le-aș fi făcut pe toate.

Pot spune doar că a trecut mai repede și uneori mă miram ca a venit deja momentul pentru următoarea ecografie.

Ecografia de trimestrul I m-a surprins cel mai tare. Burta încă nu era vizibilă, dar eu mă simțeam foarte rău. Atât de rău încât nu am reușit să mai citesc cam în ce stadiu de dezvoltare este bebelușul și nici nu îmi aminteam cum este la prima ecografie. Abia când am ajuns în cabinetul medicului și am văzut pe ecograf silueta bebelușlui, mi-am dat seama că micuțul își văzuse de treabă acolo și se dezvolta în timp ce eu eram ocupată cu stările de greață. E uimitor cum  știe corpul ce să facă pentru a produce o altă viață în interiorul nostru.

Burtă mai mare = bebe mai mare?

Asta nu știu să vă spun încă. Vom vedea după naștere. Pot să vă spun doar că a doua oară burta a fost vizibilă mult mai repede, și este mult mai mare decât la prima sarcină. Din măsurătorile de la ecografii reiese ca al doilea bebeluș este mai voinic decât a fost primul în aceeași perioadă. Dar adevarul îl vom afla abia la naștere.

Au mai rămas aproximativ 2 luni pana la data estimată a nașterii, și emoțiile mele cresc pe măsură ce termenul se apropie.

Ce a fost la fel in ambele sarcini?

Indiferent ca a fost prima, că e a doua sau că ar fi a noua, un singur lucru e clar. La fiecare îți dorești un copil sănătos și singura preocupare este legată de a face tot ce bine pentru bebeluș.