Fac parte din categoria de părinți care au așteptat îndelung să audă primele cuvinte spuse de copilul lor. Mi-am făcut griji, am așteptat, am sperat. Am întrebat doctorul, prietenele, educatoarea. Și într-o zi a început. Fără să îmi dau seama când, puiul meu a început să prindă curaj și să spună multe, multe de tot.
Acum nu pot decât să mă minunez de avalanșa de cuvinte și de întrebări, iar uneori mă amuz de cuvintele stâlcite. Ca sa va faceti o idee ce se întamplă după ce incep copiii să vorbească, am pregatit o listă cu cele mai amuzante momente:
- Încerci să descifrezi cuvintele stâlcite. “Căbuzul” (autobuzul), “Tifonul” (telefonul), “Cacanul” (ciocanul), fiecare copil are vocabularul lui personal. Mai greu este până înțelegi prima dată ce vrea, apoi totul devine mult mai ușor, și oferi traduceri gratuite tuturor prietenilor care încearcă să aibă o conversație cu ei.
- Te amuzi cu perlele scoase. Nu trebuie să știe multe cuvinte, imediat ce au apucat să lege 2 substantive între ele, apar primele replici haioase.
- Te zăpăcește cu aceleași întrebări. Îl știți pe domnul Goe? “De ce nu vine? Eu vreau să vina!” Eu am acasă o mică versiune, care poate să mă întrebe și de 2o de ori când vine tramvaiul, trenul, sau când o să vedem o mașină de poliție. De câte ori trecem pe lângă o benzinarie, ne întreabă cel puțin de 5 ori dacă avem benzină. Ce pot să spun, e prevăzător copilul.
- 1001 de “DE CE”. Odată ce încep, nu se mai opresc, și seria lui DE CE poate ține mult, mult mai mult decât ne putem imagina, și mult mai mult decât avem capacitatea să găsim noi răspunsuri la avalanșa de întrebări.
- Trebuie să ai grijă ce spui, pentru că totul se înregistrează. În special ceea ce spui atunci când conduci. Eu nu prea vorbesc urât în trafic, dar acum vreo lună, am rămas uimită de manevrele pe care încerca să le execute un nene, pentru a introduce mașina între doi pomi, și am exclamat doar atât: “Doamne Ferește!”. În secunda doi am auzit de pe scaunul din spate: “Doamni ferești!”. Și așa a ținut-o tot drumul, până mi-a venit idea să pun CD-ul cu colinde de Crăciun. (E favoritul lui, chiar și atunci când temperatura de afară arată peste 30 de grade). Tot din categoria “auzite și reproduse”, am mai auzit “Fuck! Mama, fuck!” și “Baba”.
Dar peste toate astea, te topești când auzi “Scuze mami”, sau “Pup mami”. Iar un “Besc mami” te lasă fără suflu pentru câteva secunde bune și îți face inima să bubuie în piept de mândrie.
Pai fiecare copil e cu propriul ritm de dezvoltare.
Prichindelul meu a inceput sa vorbeasca mai multe dupa 2a5l (adica tarziiiiiuuuuu). Insa vorbeste mult (tot mai mult) folosind cuvintele destul de corect (chiar daca le scoate peltic si stalcit).
Al meu dupa 2 ani si 7 luni. Acum are 2 ani si 10 luni si face propozitii. Iti dai seama ce progres!?
La noi a vorbit foarte foarte devreme. Acum la aproape 3 ani mai are de corectat litera “r” pe care se antreneaza sa o spuna, in rest vorbeste ca noi. Nu a avut multe stalcituri deci nu au ramas povesti amuzante in urma procesului. Totusi, a evoluat greu pe partea sociala. Cred ca atunci cand copiii dezvolta mult o latura lasa alta pe mai tarziu
Chiar nu am băgat de seamă când au început sa’și dea drumul. Am luat totul în ritmul lor.
Sunt doua aparate de vorbit. Se opresc doar când dorm. ?
Creștere mare !
Da, urechi sa avem sa ne tina sa ii ascultam!
am și eu o mândră care recunoaște – mie îmi place să vorbesc, bine, de cele mai multe ori nu mă opresc:)) (6a5l); dar ea a început să spună primele cuvinte pe la 7 luni
Auzisem eu ca fetele sunt foarte precoce! 7 luni e foarte tare!
Noi, la 16 luni, suntem in etapa “ata” (adica ce e asta?) , intrebare la care raspund de cateva zeci/sute de ori pe zi. In rest, sunt uimita de cat de multe cuvinte a inceput sa spuna in ultimele saptamani. Astept cu nerabdare next level, cand va incepe sa lege cuvintele in propozitii sa vad ce minunatii vor iesi..dar din ce vad pe aici, mai am ceva de asteptat…
Depinde de copil. Al meu a trecut in cateva luni de la cuvinte simple la propozitii.