Suntem o generație de părinți care ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii nostri. Tot ce noi n-am avut, tot ce noi n-am știut, tot ce noi n-am văzut, le oferim lor. Le punem înainte o tavă mare plină cu cadouri: jucării, vacanțe, cursuri, excursii, haine, tot ce ne cer e la un click distanță.
Suntem o generație de părinți care am muncit pentru toate astea, nu le-am avut de-a gata. Am suferit în comunism când nu se găsea nimic pe nicăieri, când părinții noștri stăteau la cozi interminabile pentru alimente de bază. Am suferit când am ieșit din comunism și ni s-au deschis porțile occidentului. Atunci am conștientizat ce multe lucruri ne-au lipsit, cât de departe suntem de lumea civilizată. Am constatat ca anii de acces la informații ne-au dăunat mai mult decât lipsa dulciurilor sau a căldurii în calorifere.
