Anca's Diary

Voi știți că îmi place să citesc, iar eu știu că voi iubiți listele cu recomandări. Mereu sunt în căutare de recomandări de cărți bune, mereu am liste făcute în telefon sau pe laptop, mereu salvez câte o postare cu recomandări de cărți.

Pentru că mâine începe Bookfest și mulți dintre voi veți merge acolo să cumpărați cărți, am adunat într-un singur articol aproape toată cărțile bune despre care am scris. Nu sunt 100, sunt 90 din articole mai vechi, la care se adaugă câteva pe care le-am citit recent și care mi-au plăcut foarte mult.

Citeste in continuare

Seară de seară, înainte de culcare, le citesc copiilor câteva pagini. Este ritualul nostru de conectare și de linistire la finalul fiecărei zile. Chiar dacă Mark reușește să citească și singur, la final de zi când este obosit preferă să asculte o poveste și el citește titlurile sau propoziții mai scurte. 

Eu citesc pentru amândoi, și pentru cel mic care are 5 ani și pentru cel mare, așa că voi continua să le mai citesc, pentru că este cea mai bună modalitatea de a-i face să îndrăgească citutul și cărțile. Iar ca să vă spun sincer, ne plac atât de mult momentele acestea în care stăm toți trei cuibăriți în pat, încât nu aș vrea să renunț la ele. Iar poveștile pentru copii sunt atât de atrăgătoare, încât mă captivează și pe mine. Luna aceasta chiar am citit câteva cărți foarte simpatice, despre care vreau neapărat să vă povestesc.

Citeste in continuare

O să încep prin a vă spune că trebuie să ajungeți la Oradea, să vedeți cât de frumos a înflorit acest oraș, iar ca să vă conving să faceți drumul până acolo, o să vă povestesc ce trebuie să vizitezi dacă ajungi în Oradea, o listă cu câteva atracții turistice de neratat.

Prima dată am fost în Oradea când eram în liceu și am mers cu părinții mei la Băile Felix. Recunosc că nu îmi aduc aminte foarte multe de atunci, țineam minte doar Biserica cu lună. Dar articolele citite în ultimii ani despre cât de frumos este renovat orașul, precum și pozele pe care le-am văzut, m-au făcut să îmi doresc să ajung acolo într-o vizită. Din fericire, în vacanța de Paște s-a invit ocazia perfectă să ajungem în Oradea, destinația pe care o vizasem de ceva timp.

Citeste in continuare

Au trecut câteva luni bune de când am cumpărat oala Tefal One Pot și o pun la treabă foarte des. Atunci când am cumpărat-o îmi era teamă că va rămâne nefolosită și că o să mă încurce în bucătărie, dar de când o am, gătesc aproape doar în oala asta. Este minunată pentru supe și tocănițe, este excelentă pentru pilaf sau orez cu lapte și este magică pentru carne, am pregătit mai jos o listă cu retete Tefal One Pot pe care le-am încercat.

Îmi place pentru că economisesc timp (totul se face mult mai repede) și nici nu trebuie să stau mereu lângă ea și să amestec în oală, ceea ce este mare lucru. Imaginați-vă că faceți pilaf și nu se lipește de oală, chiar dacă nu ești acolo să amesteci. Mie asta mi se pare magie curată. Pun ingredientele în oală, apăs pe butoane, închid și gata! Când se termină programul, aud un beep și mă duc să mă minunez ce bine gătesc.

Citeste in continuare

Prima dată când l-am ținut în brațe

Prima dată când l-am alăptat

Prima dată când i-am tăiat unghiile

Prima dată când i-am făcut baie

Prima dată când a zâmbit

Prima dată când a spus „mama”

Citeste in continuare

Mark a fost invitat în weekend în vizită la un coleg de școală, deci știam că urmează să avem o jumătate de zi cu un singur copil. Doar că Andy s-a autoinvitat și el la colegul lui Mark, așa că am rămas singuri în mijlocul zilei, fără niciun copil acasă.

Citeste in continuare

Ultima săptămână ne-a oferit mai multe lecții despre umanitate, istorie și voință decât ne-au oferit ultimii doi ani al un loc. În Martie 2020 ne închideam toți în case și începeam fiecare în liniște și în confortul casei sale, lupta cu un inamic nevăzut, dar periculos: virusul Sars-Cov-2. O perioada am luptat stând cuminți în case, donând pentru spitale, pentru organizații. Apoi am început să ne luptăm între noi, în idei despre pandemie, restricții și vaccinuri.

Doi ani mai târziu, tot în Martie, ieșim din case în ajutorul vecinilor noștri ucrainieni, loviți de un inamic mult mai periculos și mai puternic: armata lui Putin. A fost nevoie de un război, de un om mânat de ură și de dorința de măreție, ca să uităm de ura dintre noi și să ne reamintim că suntem toți oameni.

Citeste in continuare

Casele noastre cu urme de degețele pe oglinzi

Casele noastre cu jucării ascunse cub canapea

Casele noastre cu marginile perdelelor pictate în acuarele

Casele noastre în care tocurile de la uși poartă urme ale creșterii copiilor noștri

Casele noastre cu canapele cu urme de dulceață

Casele noastre cu dulapuri ale căror uși nu se mai închid, cu sertare din care scot limba șosete mici

Citeste in continuare

Orice carte de antreprenoriat, de vânzări, de management, , de marketing, de orice subiect are o tangență cât de mica cu economia, te învață un lucru de bază: “clientul este cel mai important”. Pentru orice business, clientul este cheia, clientul este rotița care face lucrurile să se învărtă, iar multe companii plătesc sume considerabile pentru a atrage clienți noi, iar apoi plătesc alte sume considerabile ca să rețină acei clienți (să îi fidelizeze).

Sunt manuale întregi și cursuri speciale despre “customer care” (serviciu clienți), despre cum vorbești cu un client nemulțumit, cu un client nervos, cu un client recalcitrant, dar mai ales cum faci să nu ajungi în punctul în care să ai un client nemulțumit și nervos.

Din ce am înțeles eu de prin cărțile pe care le-am citit și de pe unde am mai umblat prin lume, am înțeles cam așa: te porți frumos cu un potential client, îi răspunzi la întrebări, îi prezinți oferta și indiferent că se hotărăște să cumpere sau nu, îi vorbești politicos, că asta e treaba ta ca și vânzător sau prestator de servicii, iar el cumpără sau nu, după cum dorește. Nu jignești clientul, nu îți dai ochii peste cap plictisit, nu îl trimți la plimbare (chiar daca asta ai vrea să faci), răspunzi cu calm și profesionalism. Dacă lucrezi în servicii, faci tot ce poți ca respectivul client să se simtă bine și să mai vină pe la tine.

Citeste in continuare

„Cu al doilea e mai ușor” am auzit din prima zi în care am anunțat că sunt însărcinată a doua oară, dar a trecut mult timp până să înțeleg ce înseamnă cu adevărat.

Primul copil a fost cuminte și liniștit, a dormit de la 4 luni toată noaptea, singura dificultate a fost diversificarea pentru că nu este foarte mâncăcios. Toți prietenii ne invidiau cât este de cuminte și de liniștit și ne tot întrebau care e secretul. Așa că nu ne-a fost nicio secundă teamă să devenim părinți a doua oară. Dacă la primul copil ne descurcasem bine și lucrurile au fost relativ ușoare, la al doilea urma să fim cei mai zen părinți de pe planetă.

Citeste in continuare