Anca's Diary

Simt cum vine primăvara. O simt în aerul tot mai cald, în zilele tot mai luminoase. Weekendurile le petrecem mai mult pe afară, să ne bucurăm de lumină, să prindem primii muguri de flori. Am renunțat la gecile groase, la căciulile de iarnă, la mănuși. Zburdăm parcă mai ușori, mai veseli.

Zilele trecute am început să scot hainele mai subțiri din dulap și să strâng gecile groase de iarnă, mănușile, fularele, căciulile. Le ascund bine în fundul dulapului, să rămînă acolo până la toamnă.

Citeste in continuare

Curiozitatea este unul din lucrurile la care copiii excelează. Când îi interesează un anumit subiect, vor să afle totul. Ați văzut vreodată un copil pasionat de dinozauri? Care știe cum se numesc toate speciile de dinozauri, cu ce se hrăneau, ce fel de dinozauri erau? Copii aceștia au multe cărți cu dinozauri, au camera tapetată cu dinozauri și au toate hainele cu dinozauri, începând de la șosete până la căciulă. Iar când se joacă, se joacă de-a dinozaurii. Bineînțeles, dinozaurii sunt doar un exemplu. Am văzut copii pasionați de prințese, de unicorni, de mașini, de trenuri, de cosmos și lista este nesfârșită. Dar toată pasiunea lor a pornit de la ceva ce le-a stârnit curiozitatea.

Citeste in continuare

Mark a fost foarte încântat când a văzut că în sfârșit ninge. S-a dat imediat jos din pat dimineața, deși altă dată greu se lasă convins, s-a îmbrăcat repede și am coborât la joacă înainte să meargă la grădiniță. Apoi seara a vrut din nou afară la joacĂ, doar că la un moment dat îi era deja frig și mînușile erau ude. Cu toate astea, nu voia să renunțe la joacă și singura variantă să îl conving să intre în casă, a fost să îi promit că facem experimente cu zăpadă.

Am avut timp să adun câteva materiale în timp ce ei au mâncat, apoi am coborât în fața blocului și am umplut un lighean cu zăpadă. Iată câteva din experimentele pe care le-am făcut noi.

Citeste in continuare

Chiar înainte de vacanța de iarnă, am constatat că Mark și-a îmbogățit vocabularul cu niște cuvinte nu tocmai plăcute. Fix cu o zi înainte să plecăm în vacanță, a folost în decurs de o oră mai multe cuvinte și expresii care mi-au zgăriat urechile: “la naiba”, “la dracu”, “oh, shit”, “prostănac”, “tembel”, “fuck” și “boss”. Prima reacție a fost să strig la el, să îi interzic să le folosească, dar mi-am dat seama că nu aș face decât să îl incit să le folosească mai des.

Citeste in continuare

Nu mă pricep aproape deloc la zodii. Eram prin liceu când am aflat despre semne zodiacale și compatibiltatea dintre zodii. O prietenă mi-a explicat cum stă treaba cu ascendentul și de ce anumite zodii sunt compatibile cu altele, dar nu pot spune că m-a atras prea mult zona asta. Am crezut mereu că este doar unul dintre miturile frumoase în care le place oamenilor să creadă, încă ceva pe care să dăm vina atunci când nu ne înțelegem cu cei din jur; nu suntem compatibili. Nu urmăresc horoscopul, rar întreb pe cineva în ce zodie este născut și nu caut să îmi fac prieteni în funcție de zodie.

Citeste in continuare

Părinții cu copii mici știu că cea mai mare distractie este programul de seară, înainte de culcare: hrănit copilul, spălat copilul, schimbat copilul, băgat copilul la culcat.

Sună simplu, dar între acestea, se adaugă mici diversiuni: alergat copilul prin casă, prins copilul, scos pantalonii. Copilul fuge cu fundul gol prin casă, iar alergat după copil, iar prins copilul, dat jos bluza, băgat copilul în cadă. 

Citeste in continuare

Pe data de 21 decembrie seara, când ne-am întors de la spital cu Andy cu mânța în ghips, credeam ca va urma cel mai trist Crăciun. Mă încerca un amalgam de sentimente: vină că nu am fost acolo în secunda aceea să îl prind, neputință că nu mai puteam face nimic sa dau timpul înapoi, milă pentru copilașul care plânsese aproape două ore că îl doare mâna, îngrijorare pentru refacerea lui, dar și deznadejde pentru Crăciunul trist și greu care credeam că ne așteaptă.

Citeste in continuare

Îmi place să ofer cadouri. Cel mai mult îmi place momentul acela în care cineva drag deschide cadoul, când rupe hârtia cu nerăbdare, cu un pic de emoție dar și cu un pic de teamă (că cine ce trăznaie a primit), când îl vezi cum își ține respirația pentru două secunde, iar apoi ochii îi strălucesc de bucurie, exact ca ai unui copil. Este o mare bucurie să poți face unui cadou unui om drag, să vezi cum se bucură din tot sufletul, de ceea ce a primit.

Citeste in continuare

Viața de părinte este grea. În fiecare zi același lucru: trezit copiii, spălat, îmbrăcat, dus la grădiniță. Apoi seara, după birou, luat copiii de la grădiniță, hrănit, jucat, schimbat, citit povești, adormit. În weekend este uneori și mai greu, în special când e vreme urâtă afară și stăm mai mult în casă. Pe lângă toate astea, mai trebuie să mai facem și cumpărături, curățenie, gătit și treburi administrative. Sunt zile în care nu stăm o clipă și seara suntem terminați de oboseală. Nici de un film nu mai avem energie, uneori adormim odată cu copiii sau chiar un pic înaintea lor. 

Citeste in continuare

O să încep prin a vă spune că nu cred că există povești pentru fete și povești pentru băieți, există povești pentru copii și din fiecare, toți copiii au ceva de învățat.

Zilele trecute s-a lansat filmul Frozen II, un film mult așteptat de mulți copiii. Am fost și eu cu Mark sî îl vedem, pentru că și-a dorit asta.

În sală erau foarte multe fetițe, dar erau și băieți. Știu însă părinți care nu și-ar fi dus băiatul la un film “de fete”. De ce oare? Nu înțeleg? De ce facem împărțirea asta între filme “de fete” și “de băieți”, în funcție de personalul sau personajele principale? Oare Scufița Roșie e o poveste de fete? Eu nu știu copil care să nu îndrăgească povestea asta.

Citeste in continuare