De cand ma stiu, in casa am avut camara. Si debara. In camara vara nu prea gaseai mare lucru, niste faina, niste malai, poate un borcan de compot uitat pe raftul de sus si multe borcane goale. Borcane care odata ce venea vara incepeau sa fie umplute. Dulceata, zacusca, compot, dupa priceperea si posibilitatile gospodinei. Era un intreg proces. Tata si bunicul cumparau din piata, iar mama si bunica puneau conservele pentru iarna.
Intre timp a venit capitalismul, gasim si iarna la aprozar rosii, zacusca putem cumpara de la supermarket, si oricum nu mai mancam decat fresh si bio. Mama inca mai pune muraturi, ca e femeie gospodina, si unele traditii e bine sa fie pastrate. Eu nu mi-am pus niciodata problema sa pun muraturi sau sa fac dulceata, pentru ca oricum imi da mama, dar in continuare am si debara si camara. Si traditia umplerii ei toamna mi-a cam ramas in sange. Asa ca si eu am camara plina. Cu pantofi, genti, si chiar umerase cu haine. Pe rafturile de sus, am clapari, patine si role. De unde concluzia ca sunt gospodina
eu am cumparat casa fara camara si fara debara :)) dar are un beci imens in care tinem … cauciucurile extrasezon!!! “obiectele” blogului tau stau in valizele pe care le-am adunat de-a lungul timpului, dar nu le tin mai mult de un an, daca zac atata timp fara sa le folosesc inseamna ca nu am nevoie de ele :))
Pai si ce faci cu ele?
Nu mai bine le pui la vanzare? Amortizezi investitia 🙂
Frumos post, m-ai facut sa rad 😀
Multumesc! Sper sa ne mai citesti si alta data!
:)) pai inseamna ca toate suntem gospodine
exact draga mea! tu cu ce te lauzi din camara ta?