Mereu cand ma gandesc la iarna, ma gandesc la o cana de ceai bauta in fata sobei, si un pulover gros tricotat, sau un sal. Poate pentru ca toata copilaria mea, am vazut-o pe bunica tricotand mereu, in special toamna si iarna. Primul articol vestimentar facut de bunica pentru mine, a fost o vesta din lana alba, pe care scria cu fir rosu “Anca”.
Aveam cateva luni, dar stiu vesta asta dintr-o poza facuta de Craciun. Au urmat caciulite, fustite, rochite, si multe, multe pulovere. Imi mai amintesc de un pulover rosu, pe care era desenat un iepure alb, care a fost o adevarata opera de arta. Bunica avea desenul facut pe o foaie de calcul, si numara mereu cate ochiuri de fiecare culoare trebuie sa faca. Pulover-ul ala a facut adevarate ravagii la gradinita si in randul colegelor de birou ale bunicii, si rand pe rand au venit sa ia lectii prietene, rude, cunostinte. Imi mai amintesc de un pulover gri, care se incheia in fata cu niste nasturi mari facuti din samburi de piersica.
Mi-a placut mereu senzatia de caldura si confort pe care o dau tricotajele. Din fericire in ultimii ani au fost foarte la moda, asa ca oferta din magazine este foarte variata.
Anul trecut, cam pe cand au inceput sa se aprinda luminitele in oras, incepusem sa simt un dor nebun de casa si de Craciun, si o senzatie de nerabdare inaintea sarbatorilor ma invadase iremediabil. Asa ca am inceput cumparaturile pentru cadouri mult mai devreme decat ar fi fost legat admis. Si tot cautand cadouri pentru cei dragi, am dat de ea, care statea cuminte si ma privea timida de pe un umeras. O fusta gri, tricotata, moale ca o briosa pufoasa proaspat scoasa din cupor, si delicata ca o floare de cires. A fost dragoste la prima vedere, si am plecat amandoua fericite acasa, eu cu un pas mai aproape de Craciun, ea cu o dorinta nebuna de a cunoastea lumea in care traiesc. Si ne-am tot plimbat, si i-a, aratat cum ninge, cum miroase a vin fiert si cat de frumos se aud colindele in prag de Craciun. Am luat-o de cateva ori si la birou, dar cel mai mult i-a placut la teatru.
Acum cateva zile, in una din diminetile in care nu m-as fi dat jos din pat sa ma duc la birou, am deschis dulapul promitandu-mi ca o sa gasesc acel ceva care imi va crea brusc o stare de bunadispozitie. Si mi-a sarit in brate, ca un copil vesel ce se bucura cand vine cineva drag in vizita. Nici nu am incercat sa ma opun, am mai luat o camasa alba simpla si am mai pus ceva la gat. Iata cum a iesit.
Va urez sa faceti alegeri inspirate!
Leave a Reply