Priveam neputincioasă grămada de haine care trebuiau călcate. Şi ale mele și ale lui. Cămăşi, tricouri, pulovere, fuste , pantaloni. Se adunaseră suficiente încât sa nu se mai vadă deloc canapeaua. Era clar ca problema trebuia abordata cu tact. Se cerea o strategie pentru a ataca monstrul ce zăcea în fața mea. La cursul de time management am învăţat ca daca un task ţi se pare prea mare sau prea greu, trebuie sa îl împarţi in task-uri mai mici pe care sa le abordezi separat. Adică să nu înghiţi tot elefantul deodată.
În faţa maldărului de haine, m-am gândit ca este un caz care necesita o astfel de abordare. Aşa că am început sa împart hainele pe categorii : cămăşi şi tricouri care se calcă la o temperatura mai mare, bluze din voal, mătase și alte materiale delicate.
Începusem sa bombănesc în gând feministele, care în frenezia emancipării au uitat să degreveze femeile de treburile gospodăreşti, și nu au făcut decât sa lărgească fișa postului. Corporatistă cu normă întreagă de la 9 la 5, gospodină în rest.
Nu că mi-ar fi plăcut să fiu gospodina cu norma întreaga, şi să stau acasă să păzesc cozile de mopuri, cratiţe și mături. Dar nu m-ar fi deranjat să dau la schimb îndatoririle casnice pe activităţi de birou.
Și tot bombănind și calcând, și iar bombănind și iar calcând, mi-a ajuns in mâna un pulover necunoscut de culoare mov.
Eram gata gata sa mă enervez, gândindu-mă ca e vreun pulover cumpărat cu mult timp în urmă, de care uitasem complet şi care zăcuse cine ştie de când în coşul cu rufe murdare. Şi oricât de mult încercam să îmi aduc aminte când l-am cumpărat și cum de am uitat de el, mă loveam de acelaşi spaţiu alb din memorie. Am încercat să mă agaț de orice indiciu posibil, și când am zărit eticheta m-am gândit că sigur acolo e oaza mea de lumina. Am apucat grăbită eticheta, pe care am fost surprinsă să citesc « Zara Man, mărimea L ». Ceea ce ţineam eu În mână, putea fi maxim mărimea M pentru femei și nu reuşeam să îmi dau seama cum ar putea un bărbat care poarta mărimea L sa se îmbrace cu bluziţa din mana mea. Atunci mi-am dat seama : puloverul lui intrase la apa.
Lovita de elanul gospodăresc, am uitat să mă uit la etichete şi am pus puloverul din lână la un loc cu celelalte, în maşina de spălat.
Pentru că ştiu ce ravagii poate face o şoseta roşie scăpata în maşina cu rufe albe, am avut mare grijă când am sortat hainele pe culori, dar de temperaturi am uitat complet.
Aşa ca acum sunt mândra posesoare a unui pulover nou, pe care daca îl mai spăl odată la maşina, va deveni puloverul cel nou al ursuleţului de pluș.
Rochie Dika, pulover mov Zara, colier Koton
Raluca says
Dada, despre asta vorbeam 🙂 tare!!! Si frumoasa culoarea, iti vine bine. Mai are Luci unul roz pal care cred ca te-ar prinde hihi
Anca says
🙂 da, asa e, nu m-am gandit! maine pun rufe la spalat!!!