Dacă ziua de ieri a fost minunată, cea de astăzi a fost senzaţională. Am folosit din nou recomandările domnului de la recepție, și am descoperit locuri inedite. Faptul că avem ATV, ne ajută să rămânem departe de locurile foarte aglomerate, și înțesate de turiști. Azi am fost în Golful Kehrias, la plajele Ligaries și Kehria, iar apoi am urcat mai sus la Kastro, vechea fortăreața a insulei. De aici am coborât la plaja Kastro și pe drumul de întoarcere ne-am oprit la Mănăstirea Evanghelistras.
De fiecare data când mă urc pe ATV după ce a stat în soare, îmi aduc aminte de tabla fierbinte a toboganului din parc într-o zi de vară, pe care nu puteam să mă dau decât dimineață devreme sau după o ploaie răcoritoare. În plus, trebuie să îmi pun și casca pe cap, care îmi omoară orice urmă de feng-shui din coafură, dând părului strălucrirea unei mături vechi. Dar siguranța e pe primul loc. Bombăn în gând și căsca și ATV-ul, dar plecăm spre locuri noi.
Insula asta așa mică, oferă bucurii și surprize nebănuite. Fiecare plajă, fiecare stâncă, fiecare cotitura de drum, dezvăluie o noua emoție, o noua încăntare pentru vedere.
Din drumul principal, între stațiile de autobul Nr 8 și Nr 9, am virat la stânga spre Hotel Paradise și am început să urcăm stânca abruptă pe un drum la fel de neasfaltat și de neumbat ca și cel de ieri. Astăzi, prima parte a drumului nu ne-a mai oferit atât de multe priveliști asupra mării și golfurilor, dar ne-a încântat cu peisaje frumoase din interiorul insulei. Drumul până la prima plajă, Ligaries, a fost destul de abrupt, mai ales de la Hotel Paradise unde am virat la stânga, și destul de pustiu. Aproape tot drumul am fost singuri. Asta probabil și datorită faptului că nu orice mașină poate ajunge aici, sau dacă ajunge, cu siguranță proprietarul o să înlocuiască mult mai repede cauciucurile după această plimbare.
Plaja Ligaries, Skiathos
Plaja Ligaries este foarte retrasă și liniștită, mai erau doar câteva persoane acolo. Marea astăzi era agitată, și ne-am bucurat de câteva valuri jucăușe care se spărgeau cu putere de țărm, lăsând dâre albe de spumă pe nisipul fin.
Am lenevit aici cam o oră, dar ne-am mutat repede din cauza vântului puternic, la Kechria beach, care se anunța a fi un mic paradis. Drumul între cele două plaje este foarte abrupt și stricat, dar am reușit să ajungem. Din drumul principal am coborât o cărare prin pădure, iar la capătul ei, ne aștepta o pajiște de un verde superb, pe care esunt așezate la umbră copacilor, șezlonguri. Pajiștea, era mărginită de pietre și stânci, de care se lovește furioasă marea. În dreapta, o terasă din lemn acoperită cu frunze de palmieri, oferă un loc răcoros de unde poți să privești marea și să mănânci o salată grecească.
Kechria Beach, Skiathos
Când ne-am așezat la terasă am înțeles de ce au numit această plajă “micul paradis”. Dincolo de terasă, la dreapta, plaja continuă cu câteva șezlonguri pe marginea mării de o culoare feerica. Nu știu cum arată paradisul, dar nu poate să fie departe. Mare, stânci și liniște.
Kechria Beach, Skiathos
Plecăm cu greu, spre vechiul oraș Kastro. Drumul este abrupt și îngust, mă gândesc că o mașină ar putea ajunge cu greu aici. Apoi surprinzător, drumul se transformă într-o cărare din piatră care șerpuiește abrupt în jos spre vechiul oraș. Ne întâlnim cu câteva mașini și alte ATV-uri, majoritatea au venit pe un alt drum, ocolit. Ajungem la un punct din care mai putem merge doar pe jos. Ne scoatem adidașii din portbagaj, ne echipăm și pornim la drum. Cărarea pietruită e lată de jumătate de metru, și coboară din stâncă în stâncă, apoi urcă drept până la poartă cetății.
Kastro, Skiathos
Peisajul este magnific, oferind o priveliște superbă asupra plajei Kastro în dreapta și asupra stâncilor abrupte în stânga. Din trei părți, se vede doar marea, ca o fortăreața naturală a cetății. Ajungem în curtea unei biserici, unde ne tragem sufletul la umbră unor copaci bătrâni și ne răcorim cu apa de la un izvor. Continuăm apoi să urcăm până în punctul cel mai înalt, de unde se poate vedea o parte din Plaja Lalaria, singura la care nu putem ajunge cu ATV-ul. Această plajă este accesibilă doar cu barcă, și motivul pentru care nu se încearcă construirea unui drum de acces, este simplu: afacerea cu excursii cu barca nu trebuie afectată.
Kastro. Skiathos
Kastro, Skiathos
Aici sus e foarte cald, și întregul drum a fost greu de străbătut în soarele puternic. Aproape ne-am terminat proviziile de apa, și nu ne dorim decât răcoarea unei băi în mare. Coborâm spre plajă Kastro, și ne bucurăm de valurile agitate, de binecuvântarea apei. Cum nu sunt foarte multe șezlonguri, iar nisipul și pietrele ard, ne retragem la terasă și așteptăm cuminți să ne uscam, în timp ce ne facem de lucru cu o porție de calamari. Să descriu plaja, e inutil, pentru că pozele o să vorbească pentru mine. Din punctul meu de vedere este cea mai frumoasă plajă pe care am văzut-o vreodată. Vreau să prelungesc cât mai mult statul aici, și îmi fac de lucru cu o cafea, în timp ce nu mă mai satur de admirat peisajul.
Kastro Beach, Skiathos
Kastro Beach, Skiathos
Kastro Beach, Skiathos
Urcăm până la ATV și plecăm spre ultimul punct pe care ni l-am propus să-l vizităm: Mănăstirea Evanghelista. Parcă ruptă din timp, mănăstirea oferă o oază de liniște și de răcoare, în mijlocul dealurilor. Odată ce intri pe poartă cea mare din lemn, uiți că te afli pe o insulă turistică, plină de plaje, baruri și locuri de distracție.
Manastirea Evanghelista
Manastirea Evanghelista, Skiathos
Seară am mâncat tot în Skiathos, la Alexandros, o tavernă aflată în partea de sus a orașului, deasupra portului vechi, pe una din străduțele retrase pe care nu ajung mulți turiști. Terasă e mult spus, pentru că mesele sunt așezate pe stradă, într-un fel de piațetă făcută de dispunerea ceva mai la distanță a câtorva căsuțe. Mâncarea tradițional grecească și muzică buzuki, wi-fi și recomnadarile mai multor ghiduri de călătorii: Lonely Planet, trip advisor. Comanda este luată de Magda, o doamnă foarte energică și haioasă, care vorbește engleză și italiană. Am întrebat care e specialitatea casei, și asta am comandat: friptură de miel la cuptor în sos de lămâie. Că aperitiv am luat o salată tzatziki. Nu știu dacă am avut ocazia să povestesc asta, dar am făcut o pasiune pentru tzatziki. Și atunci când am fost în Santorini, și acum am mâncat aproape în fiecare zi tzatziki. Acum s-a mai adăugat una: calamari. Fiecare cu ale lui.
Dar să ne întoarcem la Alexandros. Mâncarea a fost minunată, atmosferă la fel, din păcate servirea ar fi putut fi mai bună. Dăm însă vină pe faptul că era aglomerat, și îi iertăm pentru mncarea delicioasă.
Planul pentru seara asta era să mergem în club, dar nu ne mai simțim în stare să mai rezistăm încă câteva ore. Ne îndreptăm spre magazinul de înghețată, și apoi mai vedem. Nu mă înțelegeți greșit, nu vreau să spun că este numai un magazin de înghețată în Skiathos. Aici este patria cofetariilor, dar doar un singur loc are înghețată că la carte, Fregio. Este situate în port, vis-a- vis de locul în care ancorează feribotul. Spre deosebire de alte magazine care vând tot felul de dulciuri, aici au doar înghețată și este în permanență coadă. Motivul e ușor de ghicit. Cel mai mult mi-a plăcut înghețată de pepene galben și cea de cookies. Nu mai avem energie pentru club, aşa că ne întoarcem cuminţi la hotel, şi visăm la plajele minunate pe care le-am văzut în timplul zilei.
Citeste si restul jurnalului:
[…] zi, A doua zi, A treia zi, A patra zi Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like […]