8 ianuarie 2013
Una din primele zile in care nu trebuie sa ne trezim foarte devreme dimineata, asa ca ne incepem dimineata cu un mic dejun intarziat la Jama Cafe.
Planul zilei: sa facem turul orasului, asa cum e descris in Lonely Planet, sa planificam activitatile pentru zilele urmatoare si sa savuram fiecare moment.
Archives for March 2013
Laos – Pak Beng
Zilele trecute am redescoperit caietul cu amintiri din vacanta in Asia, si mi-am propus sa termin de povestit aventurile din acea vacanta. Ultima data v-am povestit ca am pornit intr-o excursie cu barca pe Mekong. Astazi voi continua cu vizita in Pak Beng, Laos.Citeste in continuare
Din Thailanda in Laos – excursie pe Mekong
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris despre excursia din Asia, si ma gandeam sa reiau sirul povestilor. Ultima data am povestit despre Lizzie, musafirul din camera din Chang Mai.
A doua zi dimineata, pe 6 ianuarie ne-am trezit la 5:45 si am plecat spre Laos. Planificasem calatoria asta inainte de a pleca de acasa, dar detaliile le stabilisem cu o zi inainte. Din Chang Mai, trebuia sa mergem pana la granita cu o masina, si de acolo sa luam barca si sa facem o calatorie pe Mekong de doua zile pana la Luang Prabang.
Pentru excursie avem doua variante: o excursie cu o agentie locala, la pretul de 1500 bati de persoana, care include drumul din Chang Rai pana la granita, apoi transportul de la Huan Xai pana la Luang Prabang cu barca publica pe Mekong, cu o oprire in Pak Beng de o noapte. Trebuie sa ne descurcam singuri in ce priveste cazarea in Pak Beng si mancarea pe timpul excursiei. A doua varianta este sa luam o excursie mai scumpa, cu o barca privata, plecarea este de la granita cu Laos, excursia cuprinde mancare pe barca, cateva opriri pe drum pentru vizitare, ghid pe timpul excursiei, cazare in Pak Beng. Firma se numeste Nagi of Mekong.
Lizzie – un musafir neasteptat
Seara, in camera de hotel in Lucian observa ca nu suntem singuri in camera. Pe perete a aparut o soparla mica, care s-a ascuns repede dupa aerul conditionat. Ramanem destul de calmi, pentru ca stim ca e inofensiva. Totusi sunam la receptie, dar fata de acolo nu prea intelege engleza, asa ca vine in camera sa vada care este problema. Cum soparla e ascunsa dupa aerul connditionat, singura modalitate de a-i explica este sa ii aratam o poza cu o soparla pe internet. Noroc ca functioneaza bine wi-fi-ul. Am putea clasifica asta in categoria “cum sa scapi de o soparla cu ajutorul internetului”.
Chang Rai – Templul alb – intre Kitsch si finete
Dis de dimineata placam din Chang Mai spre Chang Rai. Incet – incet ne apropiem de granita cu Laos, unde ne vom petrece urmatoarele zile. Ca sa evitam cazul in care calatorim pe acelasi scaun cu cativa localnici, in timp ce le tinem in brate gainile sau cosurile cu usturoi, ne-am luat bilete de autobuz VIP. Scaunele sunt foarte mari, perfecte pentru dormit tot drumul, mai ales ca ne-am trezit la sapte dimineata. Dar si prea mult VIP tsrica. Aerul conditionat e dat la maxim si nu poate fi oprit asa ca ajungem la Chang Rai semi-inghetati. Ne cazam si plecam in recunoastere. Dupa ce ne aranjam excursia cu barca in Laos (o sa revin la asta in postarile urmatoare), tocmim un jeep sa ne duca sa vizitam Templul alb, care este la aproximativ 13 km de oras.
Spre deosebire de toate templele din Thailanda care sunt aurii, acesta este alb-argintiu cu sclipiri de gheata. Templul cu design contemporan este opera artistului Chalermchai Kositpipat, care a vrut sa simbolizeze faptul ca sufletul lui Budha este imaculat, cum am citit ulterior.
Chang Mai – plimbare cu elefantii
Ne-am trezit de dimineata si am plecat in excursie. Cu o seara inainte am tot cautat excursii, si pana la urma am ales una care sa imbine cate putin din ce ne dorim fiecare dintre noi. Dupa experienta pe care a avut-o data trecuta, Lucian vrea sa mergem cu microbuzul, si nu cu jeep-uri decupate, asa cum ofera majoritatea agentiilor de turism. Motivul e simplu: la 90km/ h nu ai stabilitate, si e foarte curent.
Chang Mai, ziua 1
3 ianuarie 2013
Am ajuns in Chang Mai la 10 dimineata, am mers sa ne cazam, sa facem un dus si toata ziua ne-am patrecut-o hoinarind prin oras. Dupa ce am facut dus, am constatat ca nu am uscator de par in camera si am sunat la receptie: “Excuse me, can you please tell me where I can find a hair dryer?” “a Crocodile?” “no, a hairdryer, for wet hair”. Asta a avea sa fie prima lectie de comunicare: foloseste cuvinte putine, si simple. Fraze scurte si la obiect.
In Chang Mai ne-am intalnit cu un prieten de-al lui Lucian, care locuieste acolo de ceva vreme, si aici a inceput initierea noastra in tainele mancarii si culturii thailandeze. Toate intrebarile si nedumeririle noastre si-au gasit raspuns, pentru ca ceea ce iti poate povesti cineva care locuieste acolo, bate orice Lonely Planet sau ghid de calatorie ai citi.
Initierea a inceput cu un shake de fructe si o masa copioasa, urmata de cate o cafea cu desene, personalizata pentru fiecare.
Dupa masa, a urmat initierea in spiritualitate, cu o vizita la doua temple absolut senzationale. Stim deja lectia “no sexy to Budha”, ne-am prins ca trebuie sa ne descaltam la intrare, acum aflam si ca nu trebuie sa tinem picioarele indreptate spre Budha. Incepem sa devenim experti in budhism. Lasand gluma, cred ca in Chang Mai am inceput sa descopar cat de placut poate fi sa intri intr-un templu si sa petreci cateva minute cu gandurile tale.
Incepe sa ne placa din ce in ce mai mult Thailanda, mai ales ca maine urmeaza sa ne plimbam cu elefantii!!!
Ca-n tren – de la Bangkok la Chang Mai
2 ianuarie 2013
Seara avem tren spre Chang Mai, pleaca la ora 19:30 din Gara din Bangkok si ajunge a doua zi la ora 10:30 la destinatie.
Ajungem in gara pe la ora 17:30, imediat apar niste angajati de la informatii care ne indica unde sunt afisate plecarile si de la ce peron pleaca trenul. Cum mai avem de asteptat, ne gasim un loc printre ceilalti backpackeri europeni, pe jos in gara. Probabil in Romania nu m-as aseza pe jos in mijlocul Garii de Nord, dar aici e atat de curat, incat mi se pare gestul cel mai firesc.
Nu pot sa nu remarc ca si aici sunt poze cu regele si nu imi termin bine gandul cand incepe sa se auda din difuzoare un cantec destul de asemanator cu “Trei culori cunosc pe lume” si toti thailandezii se ridica in picioare ca impinsi de un arc. Ma uit nedumerita in jur, vad ca ceilalti europeni stau in continuare relaxati, dar apoi intalnesc privirea furioasa a unei localnice, care pare gata-gata sa ma manance cu rucsac cu tot, si in secunda urmatoare sunt si eu in picioare. Am mai mentionat dragostea si respectul profund pe care thailandezii il au pentru rege si pentru familia regala, dar nu stiam ca acest respect este manifestat atat de organizat. Mai tarziu am citit in Lonely Planet ca in fiecare zi la ora 8 dimineata si la ora 6 seara se aude imnul si toata lumea se ridica in picioare si saluta regele. Daca vorbesti de rau sau jignesti familia regala, acest fapt se pedepseste cu inchisoare pana la 7 ani.
In cinematografe, inainte de inceperea filmului, sunt difuzate imagini cu regele, si toata lumea se ridica in picioare cat timp apar aceste imagini pe ecran.
Se pare ca nu doar in cazul dictaturilor se practica adularea conducatorului mult iubit, diferenta este ca in cazul thailandezilor nu este ceva impus, dragostea si respectul lor pentru familia regala sunt sentimente cat se poate de sincere.
Biletele de tren le cumparasem cu cateva saptamani in urma, deci nu aveam foarte mari emotii in privinta calatoriei. Totusi, am ajuns cu o ora si jumatate mai devreme in gara. Lucian decide sa faca o inspectie sa vada cum sta treaba pe peron, si constata ca trenul este deja tras la linie. Ne spune ca a inspectat vagoanele si cu exceptia primul vagon care e mai vechi, toate celelalte arata foarte bine. Ne hotaram sa ne urcam in tren si pornim de-a lungul trenului cautand vagonul 4 in care sunt locurile noastre. Ne bucuram cand vedem cat de bine arata vagoanele, dar vagonul 4 pare de negasit pentru ca mergem si mergem si nimic. Bineinteles ca vagonul 4 este ultimul, si la fel ca si primul este foarte vechi, de parca cel care a aranjat trenul a vrut sa pastreze o simetrie perfecta in compozitia vagoanelor. Ne urcam in vagon sa ne lasam bagajele, si hotaram ca eu si Vero sa ramane acolo sa le pazim, iar Lucian si Adina sa mearga sa schimbe biletele.
Ceea ce pare aproape incredibil, este ca din tot trenul noi am nimerit intr-un vagon atat de vechi. Ne asezam totusi pe scaun si incepem sa ne aducem aminte cum mergeam cu trenul in tabara si cat de bine ne distram. Intre timp mai apar si alti europeni, si observam ca de fapt este foarte curat in vagon, in plus apare un nene care pare sa fie un fel de omul de serviciu & controlorul vagonului, cu o sacosa plina cu hartie igienica, prosoape si un mop. Cand am vazut sacosa de hartie igienica, mi-am dat seama ca totul va fi ok. In Asia hartia igienica nu e foarte populara in toalete (aici fiecare toaleta are un mic dus atasat), in schimb in restaurante gasesti hartie igienica pe masa in loc de servetele. Ceea ce inseamna ca aici hartia igienica e semn de rafinament. Deci o punga plina cu hartie igienica in tren, nu poate fi decat culmea rafinamentului. Mai apare si o tanti care plimba o caldare cu gheata si cutii de suc si bere, controlorul ne aduce meniul pentru cina, deci situatia arata dintr-o data foarte promitator.
Incepem sa ne gandim ca ar fi mai bine sa ii sunam pe Lucian si Adina sa nu mai schimbe biletele, pentru ca noua deja ne place in tren. Dar cei doi apar cu fetele lungi si triste, nervosi ca nu au mai gasit decat 3 locuri imprastiate in tot trenul. Oricat incercam sa le explicam ca e ok si le prezentam partile bune, nu reusim sa ii convingem decat dupa ce le luam cate o bere si incepem sa povestim despre taberele din copilarie.
Cand a venit ora culcarii, nenea controlorul a venit si ne-a facut pe rand la toti patul, cu o viteza ametitoare (aproximativ 1 minut pentru un pat), si in cateva minute aspectul trenului s-a schimbat complet. Calatoria cu trenul a fost pana la urma chiar foarte ok, singurul inconvenient fiind ventilatia data putin cam tare.
A doua zi dimineata, la ora 10 am ajung la Chang Mai.
Bangkok-ul in imagini
Bangkok, China town
tot China town
rodii 🙂
durian – un fruct care miroase ca un tomberon plin, in zi de vara
shopping in China town
tuk- tuk
foot masage
fast banking
no sexy to Budha
bar in Sukhumwi
celebrating the engagement in Sukhumwit
la shopping – de aici mi-am cumparat caietul pe care am scris in vacanta
primele impresii
Bangkok – Grand Palace – no sexy to Budha
Pentru ca vazusem cu o zi inainte cum sta treaba cu distractiile in Bangkok, ne-am gandit a doua zi sa o dedicam obiectivelor turistice adevarate, asa ca am inceput cu o vizita la Marele Palat. Citisem in Lonely Planet ca nu poti inra in temple imbracat sumar in pantaloni scurti, maieu, si aveam cu mine o esarfa pe care o scoteam de cate ori era nevoie si ma infasuram peste haine. Lucian, evident ca era in pantaloni scurti, probabil a crezut ca la a doua vizita il vor primi bucurosi indiferent de tinuta.
La intrarea in curtea Palatului, era un nene cu o portavoce, a carui job era sa le spuna turistilor care nu erau imbracati adecvat ca nu pot intra si ii directiona catre centrul de inchirieri haine lungi. Cum Lucian era in pantaloni scurti, a trebuit sa il asteptam pana cand a inchiriat o pereche de nadragi lungi si largi, timp in care l-am vazut pe nenea paznicul in actiune. Imaginati-va ca la Palat intre mii de turisti zilnic, si el sta sa le atraga atentia rand pe rand la fiecare in parte ca nu sunt imbracati potrivit, fara sa para ca se plictiseste sau ca se enerveaza. Cele cateva cuvinte in limba engleza pe care le stie, fac ca toata chestia sa fie cat mai haioasa. Cel mai des am auzit expresii de genul: “no short pants at Grand Palace, Sir (fara pantaloni scurti la Marele Palat, domnule), “long pants, please (pantaloni lungi, va rog)”. Pentru ca unii turisti incercau sa il fenteze (un tip si-a pus si el o esarfa peste pantaloni), sau se faceau ca nu il aud si treceau mai departe, omuletul era nevoit sa apeleze si la altfel de fraze: “no men in skirt, Sir (fara barbati in fusta, Domnule)”, “I know you hear me, why you don’t stop and go back? (stiu ca ma auzi. de ce nu te opresti si nu te intorci inapoi?”. De departe cea mai haioasa replica i-a adresat-o unei rusoaice care nu intelegea sau se facea ca nu intelege cand i s-a spus ca nu poate intra pentru ca are fusta prea scurta. “No short skirt, lady!” (Nu cu fusta scurta, doamna!”). Rusoaica merge mai departe. Functionarul usor panicat: “Lady, lady, short skirt sexy! No sexy to Budha! (Doamna, doamna, fusta scurta sexy! Nu sexy la Budha!”). Asta avea sa ramana una din replicile favorite din excursie.
Marele Palat, pare desprins din alta lume, o lume de poveste, asa cum doar in cartile de basme credeam ca exista. O curte imensa, cu multe cladiri, avand fiecare scop administrativ sau religios, toate impodobite cu pietre, statui, marmura si aurite pe exterior. Marele Palat m-a impresionat prin detalii si straluzire, fiecare pietricica atent pusa dupa un plan bine stabilit. In templul din mijlocul curtii, se afla o statuie mica a lui Budha, din smarald, pe un altar inalt, aurit si batut cu pietre scumpe. Statuia aia mica si verde, este considerata cea mai sfanta statuie a lui Budha, si de aceea atrage mii de turisti zilnic. In ciuda miilor de turisti, templul ramane un loc de pelerinaj pentru budhisti, care vin sa se roage, aduc flori si aprind betisoare parfumate.
Chiar inainte sa iesim din curtea Palatului, am vazut un indicator spre Silk Museum (muzeul de matase) si am intrat mai mult ca sa ne adapostim de caldura si sa ne mai tragem sufletul sub un aer conditionat. Aveam sa descopar cel mai frumos muzeu pe care l-am vazut vreodata. Muzeul a fost construit in cinstea reginei Sirikit si sunt expuse costumele pe care regina le-a purtat in calatoria pe care a facut-o in 1965 in Europa si S.U.A. Pregatirea costumelor a durat aproape 2 ani si a solicitat ajutorul doamnelor de la Curtea Regala, istorici si a ajutorul stilistului francez Paul Balmain. Rochiile sunt spectaculoase, pentru ca reflecta fiecare cate ceva din cultura, istoria si traditiile Thailandei.
Pentru ca materialul de baza folosit este matasea, muzeul are o sectiune dedicata cresterii viermilor de matase si procesului de obtinere a matasii. Mi s-a parut cu adevarat fascinant muzeul si recomand cu toata caldura sa il vizitati daca ajungeti acolo.
Am plecat de la Marele Palat undeva in jurul pranzului si am nimerit intr-un loc foarte dragut, cu mancare delicioasa, unde am avut impresia ca suntem in sufragerie la niste rude, in vizita. Joy Luck Club e numele restaurantului.
Despre traficul din Bangkok, am mai scris cate ceva in postarea anterioara, dar simt nevoia sa revin pentru ca sunt multe aspecte care merita mentionate. Semafoarele si semnele de circulatie sunt pur orientative, iar trecerile de pietoni sunt desenate ca sa treci pe ele doar cand nu sunt masini, pentru ca nu opreste nimeni. Nu se claxoneaza foarte mult, dar ceea ce ma speria de fiecare data foarte tare era intratul in sensul giratoriu prin partea stanga. Am avut mereu senzatia ca suntem pe contrasens. Cateva zile mai tarziu, in Hanoi, aveam sa duc dorul traficului din Bangkok.
Seara, urma sa luam trenul spre Chang Mai.
P.S . Daca ajungeti in Thailanda, nu uitati: No sexy to Budha!