Dis de dimineata placam din Chang Mai spre Chang Rai. Incet – incet ne apropiem de granita cu Laos, unde ne vom petrece urmatoarele zile. Ca sa evitam cazul in care calatorim pe acelasi scaun cu cativa localnici, in timp ce le tinem in brate gainile sau cosurile cu usturoi, ne-am luat bilete de autobuz VIP. Scaunele sunt foarte mari, perfecte pentru dormit tot drumul, mai ales ca ne-am trezit la sapte dimineata. Dar si prea mult VIP tsrica. Aerul conditionat e dat la maxim si nu poate fi oprit asa ca ajungem la Chang Rai semi-inghetati. Ne cazam si plecam in recunoastere. Dupa ce ne aranjam excursia cu barca in Laos (o sa revin la asta in postarile urmatoare), tocmim un jeep sa ne duca sa vizitam Templul alb, care este la aproximativ 13 km de oras.
Spre deosebire de toate templele din Thailanda care sunt aurii, acesta este alb-argintiu cu sclipiri de gheata. Templul cu design contemporan este opera artistului Chalermchai Kositpipat, care a vrut sa simbolizeze faptul ca sufletul lui Budha este imaculat, cum am citit ulterior.
Poate pentru ca am ajuns prea tarziu, poate ca nu era zi de vizitare, noi nu am reusit sa intram in templu, am dat doar o tura in jurul curtii, si am facut poze cu reflexiile templului in micul lac care il inconjoara.
Cu siguranta ne-au scapat multe lucruri, pentru ca nu am reusit sa vedem toate detaliile si simbolurile pe care artistul le-a integrat in opera lui, dar am admirat de la distanta templul care pare un amestec de frisca si zahar. Nu stiu nici acum daca l-as cataloga ca fiind superb sau mai degraba kitschos, e clar ca la detalii domnul artist nu s-a dat in laturi de la nimic, si sutele de varfuri, turnulete, floricele, valurele, sunt atent lucrate si impodobite cu bucati de oglinda ce dau senzatia ca templul este un palat de gheata.
Pozele sunt in exclusivitate meritul Veronicai.
Leave a Reply