Zilele trecute am redescoperit caietul cu amintiri din vacanta in Asia, si mi-am propus sa termin de povestit aventurile din acea vacanta. Ultima data v-am povestit ca am pornit intr-o excursie cu barca pe Mekong. Astazi voi continua cu vizita in Pak Beng, Laos.
06 ianuarie 2013
In jur de ora 5 seara, am ajuns in Pak Beng, cel mai mare sat intre granita si Luang Prabang. Aici am gasit o atmosfera foarte vesela si relaxata, cateva case dispuse pe deal de-a lungul strazii principale, din care jumatate sunt pensiuni, celelalte restaurante. Satul propriu-zis e undeva mai sus pe deal, dupa ATM si inainte de templu.
Ne cazam si iesim sa ne plimbam. Copiii joaca fotbal in mijlocul strazii, impreuna cu cativa straini, proprietarii de restaurante au scos gratarele in mijlocul strazii si ne invita zambind inauntru. Toti sunt foarte veseli. Daca ajungi aici nu ai cum sa nu te indragostesti de Asia. Sunt atat de fericiti cu atat de putin, iar fericirea lor e molipsitoare.
Mancam la un restaurant recomandat de ghidul nostru, care se numeste Sabadee (hello in laotiana), cuvant pe care il invatam repede pentru ca il auzim foarte des.
Ne distreaza modalitatea proprietarului de a-si face reclama. Pe panoul din fata restaurantului scrie: “my wife is a very good cook” (sotia mea gateste foarte bine ). Si chiar asa este. Mancarea a fost delicioasa. Dupa cina nu prea mai avem mare lucru de facut in sat, ne mutam la cafeneaua care poarta acelasi nume cu pensiunea unde stam “Monsavanah”, spre incantarea patronului.
In timp ce la Sabadee era plin de lume, la el nu era nici un client, si statea foarte trist la intrarea in cafenea. Cum am aparut in prag, toata fata i s-a luminat intr-un zambet si a inceput sa isi agite cei doi fii ca sa ne serveasca mai repede.
Desi e abia ora 10, trebuie sa ne ducem la culcare pentru ca nu avem altceva de facut. Oricum ne-am trezit devreme dimineata, asa ca un somn zdravan nu me strica. Numai ca experienta cu soparla de noaptea trecuta ma face sa tresar la fiecare zgomot, asa ca nu reusesc sa dorm aproape de loc. Pentru prima data dupa mult timp, ma bucur cand aud ceasul sunand de dimineata, chiar daca este abia 5:45. Planuisem cu fetele cu o seara inainte sa mergem sa vizitam piata. Bineinteles ca Lucian ramane sa doarma, si eu cobor din camera in strada, unde abia reusesc sa vad la 2 metri in fata in bezna.
Pe banca din fata ma asteapta fetele, si ma alatur lor, asteptand sa apara Peth, ghidul nostru. Din fericire, aduce cu el o lanterna si inca un turist, asa ca acum suntem 5 oameni in total pe strada. Proprietarul pensiunii noastre se uita mirat la noi, intrebandu-se probabil ce e in neregula cu noi, de nu dormim. Facem cativa pasi, ajungem la ATM si de acolo cotim spre stanga, intr-o bezna perfecta. Credeam ca am ajuns prea devreme, sau ca mai avem mult de mers, si totusi lumina lanternei ne dezvaluie cateva femei si copii care au randuit deja pe jos legume si verdeturi. Dar la piata nu se vand doar verdeturi, spre mirarea si dezgustarea noastra, oferta este mult mai larga: randunele, lilieci, piele de bivoli de apa si multi pesti afumati.
Am cumparat o legatura de ghimbir, am facut cateva poze si am plecat sa bem o cafea inainte de a lua barca spre Luang Prabang.
Pak Beng a fost, locul in care am simtit ca o sa imi placa mult in Laos. Oamenii sunt extrem de saraci, dar sunt foarte calzi si veseli, este imposibil sa nu ii indragesti.
Am continuat calatoria pe Mekong si am mai facut doua opriri: intr-un sat si la pesterile Pak Ou.
In sat am gasit o atmosfera mult mai calda si primitoare decat in cel vizitat cu o zi inainte, asta pentru ca aici aveau de vanzare esarfe din matase, pe care le intinsesera pe paturi de-a lungul drumului.
Am sarit putin sotronul si am facut poze cu cativa copii, care erau extrem de veseli si zambareti. In privinta cumpararii esarfelor, nu am facut cea mai buna tranzactie, pentru ca a doua zi am gasit in Piata din Luang Prabang aceleasi produse la preturi mai mici.
A doua oprire a fost la pesterile Pak Ou, care adapostesc peste 4000 de statui ale lui Budha. Sincera sa fiu, nu prea m-au impresionat, desi erau trecute in toate brosurile turistice ca fiind unul din locurile care nu trebuiesc ratate. Mi-a parut totusi bine ca le-am vazut cu ocazia asta, si nu am mai platit o alta excursie pana acolo.
Probabil pentru budisti locul este incarcat de spiritualitate, dar noua ni s-au parut mult mai interesante templele din Luang Prabang.
Leave a Reply