8 ianuarie 2013
Una din primele zile in care nu trebuie sa ne trezim foarte devreme dimineata, asa ca ne incepem dimineata cu un mic dejun intarziat la Jama Cafe.
Planul zilei: sa facem turul orasului, asa cum e descris in Lonely Planet, sa planificam activitatile pentru zilele urmatoare si sa savuram fiecare moment.
Luang Prabang, asa cum putem observa dupa numai cateva minute de plimbare, este locul ideal daca vrei sa iei o pauza in timpul calatoriei si sa te odihnesti inainte de a pleca mai departe la drum.
Majoritatea caselor si vilelor sunt construite in stil colonial si in curtea lor poti lenevi in voie pe sezlong la umbra copacilor exotici.
Cafenelele insirate pe malul Mekongului sunt o invitatie mai mult decat atragatoare pentru o mica leneveala.
Aici ai putea foarte bine sa iti petreci ziua mutandu-te din cafenea in restaurant, apoi sa faci un masaj, exact la timp ca sa fii in forma pentru cina si pentru shopping in bazar.
Faptul ca orasul este foarte linistit, amplifica senzatia de amorteala si continua relaxare. Statul degeaba poate fi ridicat la rangul de ocupatie permanenta, singura grija pe care trebuie sa o ai, este sa mai folosesti crema de soare si spray-ul de tantari din cand in cand.
In acest stil barbar de harnica lene, ne-am petrecut aproape toata ziua, cu mici escapade in temple vechi si racoroase.
Culmea statului degeaba fara sa te plictisesti, o poti atinge daca te intinzi pe pernele de la Utopia, o terasa deasupra raului Nam Khan, locul perfect daca vrei sa citesti in liniste sau sa faci conversatie cu alti turisti chinuiti de acest stil de viata.
Am gasit totusi energia sa ne extragem de aici, si sa mergem sa ne inscriem la un curs de gatit pentru vineri, activitate pe care o astept cu nerabdare. In sfarsit voi afla misterele bucatariei asiatice, ingredientele secrete care imi plac atat de mult: lemonfrass, ghimbir, lapte de cocos, curry, chili.
Sa nu va imaginati ca doar cei cu multi bani isi permit acest stil de viata. Sunt multe restaurante si hoteluri care ofera cazare si mancare daca esti dispus sa ajuti in bucatarie.
Daca ai prea mult timp liber si nu stii cum sa il umpli, poti sa te inscrii ca voluntar si sa predai engleza copiilor de aici, sau sa ajuti la impartirea de carti si rechizite.
In privinta cazarii, aici poti sa stai cu cativa dolari pe noapte intr-un hostel, sau sa platesti cateva sute de dolari pe o camera intr-un boutique spa hotel. Indiferent ce buget ai, sigur se gaseste o solutie pe masura.
Cel mai mult mi-au placut cafenelele de pe Th Sakarin si cele de pe Kingkitsarat. La racoarea unui ventilator, intr-un decor ce aminteste de cartile lui Jules Vernes, poti sa citesti o carte sau ziarul local Vientianne Times, in timp ce bei o cafea sau un ceai de ghimbir.
Dar nu doar in case si cafenele timpul a stat in loc, ci si pe strada, unde poti vedea modele vechi de Mercedes 190E, frumos lustruite.
Initial mi s-a parut mult cand am auzit ca vom sta 4 zile aici, dar dupa o zi, deja mi se pare putin. Incep sa inteleg de ce multi turisti care planuisera sa stea 3 saptamani, au ramas 3 luni.
P.S. Am apucat sa mentionez ca va povestesc despre un stat comunist?
Leave a Reply