De cand am ajuns in Singapore, am senzatia ca am facut un salt in timp, de cel putin 50 de ani. Mai exact, in viitor. Nimic din ceea ce vazusem, citisem sau auzisem nu avea cum sa imi dea o imagine reala a imensitatii acestui oras. Nu vorbesc de imensitata pe orizontala, ci mai ales pe verticala. Daca vrei sa te simti ca o furnicuta atunci cand privesti spre cer, Singapore e locul perfect. Nu puteam sa ratam o privire de sus asupra orasului, asa ca am urcat la Marina Bay Skypark, ca sa vedem cum se simte o furnica cand priveste orasul de sus. Cateva poze spun mult mai mult decat as putea eu descrie in cateva pagini.
Sunt multe de povestit, despre zecile de mall-uri de pe Orchard street, despre cartierul arab, chinezesc si cel indian, fiecare cu aroma si specificul lui, dar cred ca cel mai mult m-a impresionat metroul. Da, am mai mers cu metroul si in alte orase, dar aici acest aspect banal al vietii citadine a fost ridicat la rang de arta. Aici metroul opreste de fiecare data in acelasi loc, exact unde este facut marcajul. Nu poti sa vezi sinele, pentru ca pe marginea peronului este un perete de plexiglass. Cand soseste metroul, se deschid usile metroului si usile peretelui de plexiglass simultan. Este interzis sa mananci sau sa bei in metrou (amenda este de 500 dolari singaporezi), iar guma de mestecat este interzisa in Singapore. Asta pentru ca o guma de mestecat lipita pe usa metroului a blocat traficul in tot orasul la un moment dat, aducand pagube financiare considerabile.
Aseara am facut o plimbare pe Clarke Quay, unul din cele mai frumoase locuri din Singapore, un loc care mi-a amintit putin de Amsterdam, dar un Amsterdam al viitorului.
Acum ne pregatim sa plecam la o plimbare in Chinatown.
Pupici, revenim cu poze!
Leave a Reply