Dupa ce am petrecut o zi pazind piscina din curtea hotelului, am decis ca e in siguranta fara supravegherea noastra si am plecat in excursie. De fapt, voiam sa scapam de agitatia din Semyniak si Kuta, care ni s-au parut mult prea turistice pentru gustul nostru si am plecat sa cautam Asia mai putin turistica. Majoritatea celor care vin in Bali, sunt interesati in special de plaje si baruri, probabil din cauza asta agentiile de turism vand doar excursii private, de cate o masina.
Am cerut o masina de la hotel si am plecat. Obiective: ferma de cafea Kopi Luwak, templul de pe lac, plantatiile de orez, templul de pe mare. Pe drum, am mai bifat si alte obiective care nu erau in plan, dar o sa ajungem si acolo.
Prima oprire a fost ferma de cafea Kopi Luwak. Cafeaua de aici este cea mai scumpa din lume pentru ca trece printr-un proces de prelucrare natural foarte special. Niste animalute care seamana cu niste vulpite negre, mananca fructele cele mai mari si mai bune alr arborelui de cafea. Acestea ajung in stomac, unde intervin sucurile gastrice fara a le digera complet. La finalul procesului de digestie, boabele de cafea sunt intacte ca forma, dar sunt “imbogatite”. Apoi urmeaza procesul de prelucrare normal: uscare, coacere, rasnire. Ei bine, cafeaua asta este cea mai scumpa si mai cautata din lume. Am vazut cum arata arborele de cafea, cum arata animalutele ( the coffee maker – cum i-a spus fata care ne prezenta ferma), cum arata boabele de cafea la sfarsitul procesului de digestie, cum se prajeste si cum se macina. La final ne-a invitat sa gustam din diferitele feluri de cafea si ceai pe care le puteam cumpara de la ferma. Celebra cafea nu prea m-a impresionat, mi s-a parut ca i se pierduse aroma puternica de cafea. Dar macar am incercat.
Urmatoarea oprire a fost la templul de pe lac, un templu inchinat zeilor apelor.
Templul este micut, dar privelistea din jur si gradinile sunt senzationale.
Mai tineti minte ca acum vreo doua zile am ras de Lucian care era aproape sa manance o bomboana de pe un altar budist? Probabil ca am duparat vreun zeu cand am ras de sotul meu, si acesta si-a trimis furia asupra mea sub forma unei ganganii care m-a intepat chiar inainte sa iesim din parc, in timp ce stateam la pozat.Nu stiu din ce motiv, Lucian nu reusea sa faca poza, asa ca am stat nemiscata aproape un minut, cand o bestie nemiloasa si-a impuns acul in glezna mea. Am tipat atat de tare incat tot parcul s-a intors sa vada ce se-ntampla, iar viteazul meu sot a avut prezenta de spirit sa faca o poza insectei uriase care ma atacase. Am dat fuga in parcare, unde am alarmat soferul, care dupa ce a vazut poza cu insecta a decretat ca trebuie sa mergem la spital. Apoi Lucian i-a mai aratat o poza cu dihania, si acesta a inceput sa rada, deodata cazul era mult mai simplu si putea fi rezolvat de un sofer. Asa ca a scos trusa medicala si mi-a dat cu betadina. Apoi, doar pentru siguranta, a sunat-o si pe doamna sotie sa o intrebe care este tratamentul pentru un astfel de caz. Se pare ca si ea a fost deacord cu el, si dupa vreo doua “don’t worry” ne-am urcat in masina si am plecat spre plantatiile de orez.
Pe drum, durerea nu prea parea sa dispara, asa ca l-am rugat sa opreasca la o farmacie sau la un punct medical. La un moment dat, vedem ca incetineste si opreste in fata unei case pe care scria “Health meditation”. Saracul om a crezut ca e vreo clinica medicala. Pe noi ne pufnea rasul pentru ca ma si imaginam facand yoga ca sa imi treaca durerea.
Intelege si el la un moment dat ca nu e ce cautam, si meditation nu e acelasi lucru cu medication, si plecam mai departe dar dupa nici 100 de metri, Lucian vede o clinica. Asa ca soferul nostru pune o frana brusca, intoarce in viteza si cu scartait de roti, si opreste masina in fata clinicii. Saracul om era atat de panicat ca un turist a patit ceva, incat in imaginatia lui isi transformase masina intr-o salvare. Sare primul din masina, ne deschide portiera si fuge inainte strigand dupa un doctor. Mai trebuia sa mai aduca si o targa la masina, si era poza completa. Nu stiu daca a vazut in viata lui vreun episod din Spitalul de Urgenta sau din Grey’s Anathomy, dar il prindea foarte bine rolul.
Bineinteles ca asistenta si doctorita au ras de noi, ne-au spus sa ne calmam ca nu e grav, ca insecta ucigasa nu este altceva decat o viespe. M-au intrebat daca vreau pastile sau injectie ca sa nu mai simt durerea, care avea sa dispara in aproximativ o ora. Apoi mi-au dat o crema si ne-au trimis la plimbare. Am uitat sa mentionez ca eram intr-un sat cu cateva case in varful dealului, un fel de Cuca Macaii din Bali, dar clinica arata mult mai bine decat multe spitale municipale de la noi.
Ne-am urcat in masina si am plecat mai departe, spre plantatiile de orez. Imediat ce am ajuns acolo, am uitat si de durere si de viespe, dar despre asta o sa povestesc in postarea urmatoare.
From Bali, with love.
Leave a Reply