Imediat ce am plecat de la spital, drumul a inceput sa urce si mai abrupt, serpuind in jurul muntelui. Din loc in loc, se deschideau vederii privelisti magnifice spre mici plantatii de orez. Nu reuseam sa ne dezlipim ochii de pe geam, intrecandu-ne sa descoperim noi locuri frumoase. Incepea sa semene cu Asia pe care o stiam si pe care o cautasem in ultimele zile: privelisti senzationale si turisti putini.
Cand am ajuns in varful dealului, am coborat din masina si am pornit pe o carare printre plantatiile de orez. Zeci de nuante de verde, soarele stralucind in apa care iriga terasele de pamant, cativa oameni muncind pamantul. Pur si simplu perfect. Un colt de lume, numit Jatiluwih (cu adevarat minunat), care a intrat in patrimoniul Unesco.
.
Am mai fi stat inca mult acolo, dar trebuia sa ajungem sa prindem apusul la templul Tanah Lot.
Locul este foarte vizitat de turisti, desi doar balinezii pot intre in templu. Este un loc minunat pentru vazut apusul, si in fiecare seara este o reprezentatie de dansuri locale.
.
Stiu ca pozele facute cu telefonul nu sunt cele mai grozave, dar voiam sa impartasesc cu voi minunatiile pe care le-am vazut.
Salutari din Bali!
Leave a Reply