Daca ar fi sa aleg locul care mi-a placut cel mai mult in Bali, Ubud cu siguranta s-ar situa pe locul intai. A fost ultimul loc pe care l-am vizitat, si daca ar fi fost primul, probabil nu am mai fi vrut sa plecam acolo.
La pol opus fata de Kuta si Seminyak, care sunt animate de baruri, cluburi si foarte multi turisti pusi pe distractie, Ubud e o oaza de liniste si racoare. Situat in zona muntoasa, cu paduri senzationale, cafenele si restaurante umbroase si cochete, ateliere de artisti si stradute mici, este locul ideal sa petreci cateva zile de relaxare.
Locul in care am stat a fost desprins din povesti, un resort situat in curtea unui muzeu, in mijlocul unei gradini superbe.
Ne-am petrecut zilele plimbandu-ne pe strazi, admirand galeriile si atelierele artistilor locali, portile frumos sculptate ale fiecarei case.
Pe locul numarul unul in top-ul recomandarilor oricarui ghid touristic este o plimbare in Monkey forest, un parc frumos, cu vegetatie tropical luxurianta, cateva temple deosebit de frumoase – sau cel putin asa am auzit. Eu am reusit sa strabat doar 100 de metri, adica fix cat mi-a luat sa gasesc prima iesire. Asta din cauza ca mi-a fost teribil de frica de maimute, care sunt foarte jucause, si usor imprevizibile, puse pe cautat babane si alte fructe in rucsacii turistilor, atrase de orice sclipeste. Am rezistat sa fac doar cativa pasi, apoi am luat-o repede spre prima iesire. Lucian, ceva mai viteaz decat mine, a avut curajul sa se apropie sis a faca cateva poze maimutelor.
Eu am preferat sa ma indrept spre piata centrala, sa fac shopping. Pana la urma, nu puteam sa ma intorc cu mana goala, fara cateva suveniruri.
Seara, am fost la un spectacol de dansuri specifice indoneziene, reprezentatiesustinuta de cativa copii. Ce m-a impresionat a fost complexitatea miscarilor si costumele foarte frumoase, dar recunosc ca nu am rezistat pana la capat.
Serile ni le-am petrecut dansand salsa la Havana Café, un loc foarte cald si primitor, cu o atmosfera senzationala. In conditiile in care aproape toate localurile se inchideau pe la ora 10, si tot orasul mergea la culcare, aici petrecerea tinea pana dupa miezul noptii.
Acum sunt acasa, dar gandul meu mai hoinareste pe strazile din Ubud.
Leave a Reply