Pescarul

soarele a inceput sa se ridice usor deasupra lacului linistit. Nici o adiere, nici o tresarire pe toata intinderea apei. Aerul e inca rece si ceata inca nu s-a ridicat de tot. O singura silueta se zareste pe toata imensitatea apei, un pescar pe o barca. Sta in picioare la marginea barcii, cu un picior sprijinit pa buza barcii, iar cu celalalt picior vasleste. Da, vasleste. Tine vasla paralela cu piciorul, si o manevreaza cu laba piciorului. Ridica piciorul in aer, si descrie un arc de cerc inainte de a scufunda din nou vasla in apa, impinge cu putere si apoi reia miscarea, intr-un echilibru ce pare sa sfideze toate legile fizicii. Cu mainile ridica din apa o plasa de peste. O activitate banala pentru un pescar din Inle Lake.

Mult mai in spate, privim cuminti si uimiti din spatele lentilelor foto. Suntem fascinati. Atat de simplu, atat de frumos, suntem putin invidiosi pe un mod de viata atat de frumos. Dar oare pentru el e simplu? L-am vazut dimineata la rasarit si seara mult dupa apus, cand temperaturile scad aproape de 5 grade. Noi inveliti cu paturi, el descult in barca. L-am vazut ziua cand soarele dogorea oglinda lacului la 30 de grade. Noi de sub umbrele, el doar cu o palarie pe cap si cu picioarele goale. Pescarul care isi cauta zi de zi prada in apele lacului pentru a-si hrani familia. Are pentru o secunda bunavointa sa ne zambeasca si sa ne faca cu mana. Un zambet plin de candoare, care maine va fi tot aici, in cautare de alti pesti si poate zambind altor turisti.

Inle Lake, Myanmar