Sa vizitezi Myanmarul e ca si cum ai lua o gura de aer proaspat inainte sa intri intr-un oras aglomerat. Ca intr-o reclama la bauturi racoritoare, in care toti se misca repede si sunt agitati, cu exceptia unui singur tip care are tempo-ul lui si zambeste superior. Deschide o cutie de suc si vede totul cu ochii unui om relexat. El e Myanmarul. Iar agitatii sunt restul lumii.
O tara de o frumusete incredibila, cu oameni senini, calzi si primitori. In Myanmar timpul curge in ritmul lent al coloniilor toropite de caldura, in care tot ce pot sa iti doresti este sa lenevesti sub un ventilator cititind ziarul.
Unul din primele lucruri care ne-a surprins a fost portul localnicilor. Barbatii poarta fusta (longyi), iar femeile poarta un machiaj traditional ( thanakha) menit sa alunge spiritele rele.
Turismul in Myanmar a fost deschis in ultimii doi ani, de aceea inca poate fi greu sa planifici o excursie de unul singur. In primul rand trebuie sa contactezi o agentie de turism locala care sa faca rezervari la hoteluri si zboruri pe rutele interne. Pretul excursiei trebuie platit in dolari, cash, reprezentatului agentiei si e musai ca bancnotele sa fie foarte noi si in stare exceptionala. Inainte de plecare, citisem multe avertismente despre faptul ca nu exista atm-uri si nu se poate plati cu cardul, dar lucrurile se schimba destul de repede si am gasit in aeroport in Yangoon ( chiar si pe terminalul de zboruri locale) cateva Atm-uri de unde am scos kyats. Daca vreti sa aflati mai multe despre cum se obtin vizele, si ce trebuie sa faceti ca sa planificati o excursie in Myanmar, gasiti aici mai multe detalii.
Am ajuns in Yangoon seara tarziu, dupa ora 22.30. Strazile erau aproape pustii, dar extrem de curate. Nu cred ca am mai vazut de mult trotuare atat de curate. Desi se circula pe stanga, masinile au volan pe dreapta, probabil pentru ca majoritatea sunt cumparate din Tailanda sau Japonia.
Ajungem la hotel, dar acolo cei de la receptie isi dau seama ca rezervarea noastra este la un alt hotel cu acelasi nume, dar in alt cartier. Se ofera sa ne plateasca ei taxiul, desi nu aveau nici o obligatie, ne pun bagajele in portbagaj si plecam. Pe drum ne gandeam in ce tara europeana s-ar fi intamplat asa ceva, sa ne plateasca un hotel la care nu aveam rezervare drumul pana la hotelul nostru. Probabil nicieri.
Camerele de hotel sunt peste tot extrem de curate, foarte bine dotate, iar personalul format din multi tineri super draguti si serviabili. Nu intelegem mereu engleza pe care o vorbesc, dar au rabdare si repeta pana pricepem. Apropos de inteles engleza, au fost cateva situatii comice din cauza pronuntiei. De exemplu la un restaurant, am comandat grilled lake fish. Dupa jumatate de ora apare un chelner foarte zambitor, care ne aseaza pe masa un platou cu un peste si ni-l prezinta mandru ‘`Grigore Fish` (sau cel putin noi asta am inteles). Va imaginati nedeumerirea chelnerului cand am inceput toti patru sa radem si sa repetam dupa el Grigore fish (stiu, nu a fost foarte politicos, dar am ras toata vacanta de Grigore).
Oamenii sunt foarte calzi si primitori, dar in cateva momente, in Yangoon in special am simtit ca suntem priviti cu ochi foarte curiosi, si chiar ca prezenta noastra ii stanjeneste. Am incercat sa stam la distanta, sa nu le invadam spatiul, si le-am facut poze doar cei care erau foarte prietenosi sau de la distanta.
Odata ajunsi in locuri mai retrase, atosfera s-a destins simtitor, si am simtit cat de frumosi sunt acesti oameni. Locuri incredibil de frumoase, inca neinvadate de milioane de turisti. Myanmar a fost cu adevarat o experienta remarcabila pe harta calatoriilor noastre, pe care ma bucur ca am marcat-o si pe care o recomand cu caldura. In postarile urmatare o sa va povestesc despre Inle Lake, Templele din Bagan si Yangoon.
Pana atunci, cateva poze va vor ajuta sa va faceti o imagine despre ineditul acestei tari.
Leave a Reply