O vizita la Inle Lake este obligatorie pentru orice turist care ajunge in Myanmar. Lacul este vestit datorita frumusetii sale, dar mai ales datorita ineditului pe care il aduc satele de pe apa, pietele si gradinile plutitoare, si pescarii care vaslesc cu sprijinind vasla cu piciorul.
Ca sa ajungem de la Yangoon la Inle Lake, am luat un zbor local pana la Heho, acolo am negociat un taxi pana in NyaungShe, apoi am luat o barca. Terminalul de zboruri locale din Yangoon arata ca o autogara de provincie din Romania. Nu exista aparat de scanat bagaje, cantaritul celor 4 rucsaci ai nostri s-a facut la gramada, iar imbarcarea a fost anuntata de un nene care a inceput sa strige ceva si sa agite o plancarda cu numarul zborului. Ne-am incolonat toti si am pornit doi cate doi ca la scoala pe pista spre avionul Atr care ne astepta. De pe acelasi aeroport plecau si avioane militare, si cargo si curse de pasageri. Asta da eficienta.
La Heho am fost surprinsi ca ne-au cerut pasapoartele (la plecarea din Yangoon am aratat doar biletele de avion). Aeroportul din Heho era o autogara ceva mai micuta. La iesirea din aeroport, ne-a intampinat un taximetrist in fusta. I-am aratat adresa hotelului si aflam ca nu se poate ajunge cu masina, trebuie sa luam barca din Nyaung She. Luam taxiul 40 de km, apoi barca, ajungem la hotel, care este un resort de bungalowuri in mijlocul lacului. Camera pe care am primit-o a fost absolut spectaculoasa, daca vreti, puteti sa va convingeti urmarind filmuletul urmator.
Indiferent ce vrei sa vizitezi in zona, ai nevoie de o barca, asa ca il rugam pe barcagiu sa vina sa ne ia a doua zi la ora 8. Seara se lasa foarte frig, temperatura ajunge la aproximativ 5 grade, diferenta de temperatura fiind foarte mare intre zi si noapte. Nu prea avem ce sa facem seara la hotel, doar sa bem un ceai, sa citim si sa impartasim impresii. Asa ca luam barca si plecam sa ne plimbam in Nyaung She.
In sat e ceva agitatie, cativa baieti joaca fotbal in fata bancii cu o minge din bambus sau ratan. E ora la care se intorc acasa de la munca, asa ca e destul de mare agitatie pe strada principala. Mai sunt cativa turisti, care se plimba ca si noi aparent fara o tinta precisa. Gasim si cateva magazine, un fel de abc de la tara, in care poti gasi tot felul de martuntisuri: sapun, dulciuri, spay de tintari.
Printre casutele amarte, din loc in loc apar cafenele si restaurante foarte dragute si cosmopolite, desprinse parca din alta lume. Toate promit conexiune wi-fi, dar merge atat de incet, incat renuntam si ne savuram bauturile.
Pornim inapoi la hotel cu barca, dar deja s-a lasat seara si este foarte frig. Din fericire, nici tantarii nu se arata pe un astfel de frig.
A doua zi plecam sa vizitam To Thaung Tho, un templu cu foarte multe stupe dispuse pe un deal. Am continuat excursia cu vizite la cateva ateliere locale: un atelier de tigarete, o tesatorie si o fierarie.
Apoi ne-am plimbat printre gradinile plutitoare si pe canalele unui sat plutitor.
Urmeaza templul cu cele 5 fete ale lui Budha. Spre surprinderea noastra, pe altarul din mijloc se gasesc 5 guguloaie de aur, pe care localnicii (doar barbatii au voie) lipsesc foite aurite. Se pare ca initial au fost cinci statui care il reprezentau pe Budha, dar au luat forma actuala a fost pin lipirea a numeroase straturi de foite, an de an.
Ultimul obiectiv – manastirea pisicilor arobate. Calugarii de la manatire obisnuiau sa dreseze pisicile si sa le invete sa sara, dar staretul actual a considerat ca dresajul pisicilor nu prea are legatura cu budismul, asa ca acum pisicile torc plictiste pe treptele templului.
Sper ca v-au placut filmulete si pozele, maine revin cu alte povesti din Inle Lake
Leave a Reply