Din nou in Grecia

Inceput de sezon in Grecia, in mijlocul lunii mai. Dimineata e destul de racoare si soarele nu are inca putere sa incalzeasca inainte de pranz. Dupa micul dejun imi mut resedinta pe terasa unei taverne unde astept in surdina unei muzici traditionale vremea de plaja. Eu si doua pisici care torc lenese sub o masa acoperita cu un stergar alb cu albastru in patratele. Ele asteapta sa se faca ora pranzului ca sa cerseasca cate ceva de mancare de la turisti.

Patronul sta in usa tavernei si priveste plin de speranta spre strada. E inca semipustie, dar stie ca in cateva saptamani se va umple de turisti. Zambeste la amintirea sezonului trecut si spera ca anul acesta va fi macar la fel de bun. Turisti greci nu a mai avut prea mult de cand cu criza, dar romani, turci si bulgari Slava Domnului, asta e si motivul pentru care a tradus meniul in romana si a invatat cateva cuvinte de salut. In port incepe sa se anime atmosfera.

Soseste inca un feribot. Din burta lui descarca timid cativa turisti. Patronii de magazine, de taverne si cofetarii ies toti si se uita plini de speranta spre port. Incep sa vorbeasca veseli intre ei, cu bucuria negustorului care vede cu ochii mintii clientii venind. Fac asta de ani de zile, in fiecare zi cu aceeasi pasiune si energie, fara sa se simta plafonati intr-un job fara posibilitati de avansare in ierarhie. Aici pot fi cine vor: CEO, piccolo, baiatul care cara marfa, bucatar si mai ales gazda pentru turisti. Pentru ca nu le trece nimeni pragul fara un minim de conversatie: de unde esti, cat stai pe insula, ce ai vizitat, ce ai mai vrea sa faci zilele urmatoare. Asta este unul din motivele pentru care imi place sa revin in Grecia. Calm si voie buna. Departe de ambitiile corporatiste, departe de incrancenarea unei competitii oarbe pentru agonisirea cat mai multor bunuri, sunt casutele vesele vopsite in alb si albastru, stradutele inguste umbrite de leandri  si calmul marii linistite intr-o zi de vara.

Tinuta: Camasa bleu, palarie si geanta de plaja H&M.