Saptamana 19. Dimineata cand ajung la birou am cateva variante de stradute pe care pot sa parchez. Totul tine de noroc si de ora la care ajung. Din fericire, intr-o dimineata gasesc un loc foarte bun de parcare, dar pe sensul celalalt de mers, langa un gard. Am mai parcat acolo de sute de ori. Fac o laterala in stanga, imi iese perfect din prima si dau sa cobor.
Spre uimirea mea, constat ca nu mai pot sa ma dau jos din masina, desi am parcat la aceeasi distanta de gard cum parcam si alta data. Spatiul obtinut prin deschiderea portierei pana in gard, acum imi este insuficient pentru a ma strecura din masina. Analizez situatia cu calm: nu pot sa pierd un loc atat de bun si sa ma mai invart inca 10 minute in cautarea altui loc. Asa ca decid sa ies pe portiera din dreapta. Nota catre mine: trebuie sa imi cunosc noile dimensiuni si sa ma comport in consecinta.
O prietena imi sugereaza sa merg la birou cu metroul, macar acum o sa mi se cedeze un loc pe scaun. E o varianta care trebuie analizata.
Am primit comanda de pe asos.com. O rochie simpla, lejera, mai mult pentru weekend, dar am descoperit deja ce minuni poate face un sacou purtat peste o camasa de noapte, asa ca e posibil sa o port si la birou cu putin talent.
Saptamana 20 – Miscarile bebelusului se simt din ce in ce mai bine. In special seara cand ma asez pe capanea. Intr-o zi, constat ca si sedintele de la birou sunt prilej de mare distractie. Cu cat sunt mai mult persoane prezente, si se discuta mai intens subiecte importante, Praslea da din picioare foarte agitat, cred ca se distreaza de minune.
Descopar ca mi-a expirat asigurarea la masina, si pana o reinoiesc merg cu metroul la birou cateva zile. Nu-mi da nimeni locul in metrou :(. Nu simt nevoia sa stau jos, eram doar curioasa de reactiile celor din jur. Cred ca am asteptari prea mari de la necunoscuti.
Saptamana 21– plecam o saptamana in Grecia. Plaja, relaxare, somn de dupa-amiaza. Nu e foarte cald, dar e placut sa stau pe plaja si sa citesc. Nu stiu exact care sunt efectele razelor de soare asupra bebelusului, asa ca imi acopar burtica in permanenta cu o esarfa. Putina precautie nu strica niciodata. Rezultatul, burtica e in continuare alba, in timp ce sunt bronzata pe picioare, brate si decoleu. Burta mea arata ca un mare ou alb. Il mai tineti minte pe Humpty Dumpty? De cate ori ma uit in oglinda, am sentimentul ca sunt ruda cu personajul sus-amintit.
Spre sfarsitul vacantei ne intalnim cu mai multi prieteni, si iesim undeva sa dansam. Nu pot sa stau cuminte, si ma zbantui putin. Replicile nu intarzie sa apara, in burtica cineva descopera miscari noi in ritmuri de dance. Chiar si dupa ce ma asez in pat, distractia mai continua o buna jumate de ora in burtica. Stiti desenele animate in care Tom inghite un pestisor, si incepe burta sa i se miste in toate partile? Miscarile din burta mea incep sa semene cu un desen animat. E haios ca in ultima vreme ma compar din ce in ce mai mult cu personaje din desene animate.
Leave a Reply