Saptamana 27 M-am inscris la un curs de Lamaze, vreau sa inteleg cu mintea mea ce se intampla in timpul nasterii naturale, care sunt argumentele pro si contra pentru nasterea naturala versus cezariana, si sa pot sa fac o alegere informata. La curs se iau si viitorii tatici, ca sa invete si ei despre nastere si ingrijirea bebelusului; a trecut vremea in care barbatii erau preocupati doar de cinstit prietenii dupa venirea pruncului pe lume.
E clar ca mamele sunt cele implicate in aflarea a cat mai multe lucruri, dar fac si ei eforturi sa fie acolo de dragul nostru. Din cand in cand mai vezi cate o privire pierduta de tatic care a pierdut sirul explicatiilor, cate o ocheada aruncata telefonului mobil pe furis (cred ca orice email de newsletter e mai interesant decat toate denumirile de hormoni si proceduri medicale). Dar sunt acolo, si reusesc sa ramana acolo pe toata durata cursului.
Stiu fiecare din ei cat de avansata este sarcina, cand este data estimata a nasterii si sunt gata sa isi ajute partenera in tot ce inseamna aducerea pe lume a unul copil.
Desi pe timpul cursului se vorbeste foarte mult despre nastere naturala, despre hormonii pe care corpul ii secreta in timpul travaliului, punctul culminant pentru tatici il reprezinta cursul de puericultura. Cum sa facem baita, cum sa schimbam scutecul, de cate ori trebuie hranit copilul, cat ia in greutate un nou-nascut in primele saptamani.
Si deodata vezi cum devin brusc foarte interesati, telefoanele mobile dispar in buzunare, corpul se apleaca in fata cu coatele pe genunchi, pentru a fi mai aproape de sursa de informatii, nu mai respira unul si toti vad in micul manechin pe care se fac demonstratii, copilul pe care il asteapta. Schimba pe rand scutece, pun intrebari si deodata iau parte activ la curs, de parca prezenta bebelusului de cauciuc din sala a trezit in ei instinctul de ocrotire.
Si atunci se intampla ceva magic in sala de curs. Aproape toate realizam ca avem langa noi parteneri sensibili, care oricat de duri ar fi in viata de zi cu zi, devin tati si toata duritatea se topeste in momentul in care constientizeaza venirea unei fiinte pe lume.
sursa foto: google
PapadiileRuxandrei says
Ce frumos!! Viata e frumoasa, da! Mai ales in astfel de perioade si cu omul potrivit aproape! Pupici, mamico!
P.s. Rochia rosie pe care am luat-o de la blog sale-ul tau m-a insotit intr-un moment foarte important pt mine: cununia civila. 😀
Anca says
Wow! Felicitari, Casa de piatra! Ma bucur, sper ca ti-a purtat noroc. Cand ai timp, te rog trimite-mi o poza pe [email protected]