Orice mama isi doreste un copil care sa manance. Eventual caruia sa ii placa si sa manance sanatos. Cate putin din fiecare, dar cu pofta. Auzisem ca fericirea unei mame poate depinde de cat de bine a mancat copilul in ziua respectiva, dar nu credeam ca este adevarat.
Cand eram mica mancam tot. Eram mereu prima la masa, nu lasam nimic in farfurie si aveam foarte putine alimente care nu imi placeau deloc. De accea nici nu concepeam ca as putea avea un copil mofturos. Mai ales ca atunci cand il alaptam, niciodata nu parea sa se sature, si ori de cate ori vedea un biberon cu lapte se agita foarte tare si nu se lasa pana nu il devora pe tot.
Asteptam cu mare nerabdare diversificarea, sa pregatesc diverse mancaruri de bebelus, sa il invat despre gusturi si arome, despre vitamine si mancare sanatoasa. S-a dovedit insa a fi mult mai greu decat mi-am imaginat, mai ales cu un copil care mananca doar ce ii place: fructe, iaurt, branza, biscuiti. Legumele au ramas mult timp o reduta greu de castigat, oricate strategii de atac as fi incercat:
1. Supa crema de legume, servita cu biberonul de cereale
2. Fructe fierte impreuna cu legumele
3. Iaurt amestecat in piureul de legume
4. Biscuite amestecat in piureul de legume
5. Cantat, dansat, recitat poezii (incepusem sa ma simt ca la Romanii au talent, si la fiecare masa dadeam cate o mica reprezentatie)
6. Distras atentia cu diverse jucarii sau obiecte
Fiecare a functionat cateva zile, dupa care ajungeam in acelasi punct: refuza piureul de legume.
Totusi, nu am cedat si am continuat sa caut noi combinatii pe care sa le manance cu placere. Nu voiam sa transform masa intr-un circ pentru mine si intr-o corvoada pentru el. Voiam sa manance legumele cu placere, la fel cum mamca fructele sau lactatele.
Eram extrem de suparata cand vedeam ca nu mananca, aveam zile in care masa de pranz dura mai mult de o ora, si in final ajungeam in acelasi punct: sa il hranesc cu lapte. Un singur lucru nu am facut: nu am folosit televizorul sau telefonul pentru a-l face sa manace.
Citeam in fiecare zi forumuri, bloguri, reviste in speranta ca voi gasi o solutie salvatoare. Si chiar am gasit pe un site, o reteta de mar copt cu carne de pui. M-am strambat putin cand am citit despre o astfel de combinatie, dar mi-am dat seama ca ar putea fi o solutie buna, avand in vedere ca lui Mark ii plac fructele si mancarurile cu gust mai dulce.
Si am avut dreptate, am incercat prima data acum aproximativ 3 saptamani, si inca fuctioneaza: mar copt amestecat cu piureul de legume si carne fiarta sau galbenus de ou. Este foarte dulce si gustos, si nu se mai simt asa de tare legumele in amestec. Spre bucuria mea, ii place acest amestec, si il mananca cu mare usurinta. Treptat am inceput sa scad cantitatea de mar copt si sa cresc ponderea legumelor in piure, dar sunt incantata ca acum mananca cu placere si masa de pranz.
Voi ce probleme ati intalnit in diversificare si ce strategii ati folosit?
Au trecut mulți ani decât am început diversificarea la băiatul meu dar încă îmi amintesc ce combinați nebune am făcut :supa cu suc de portocale pana când s-a săturat și de asta cel mai bine a mers spanacul simplu și acum la 10 ani manca cu plăcere. Oricum acum mănâncă bine.
Spor la diversificare oricum nu trebuie forțat deloc o sa mănânce dacă ii este foame.
🙂 am incercat si varianta cu banane in supa de legume, dar cu suc de portocale nu m-am gandit sa incerc. Cate combinatii suntem dispuse sa incercam, de dragul lor!