Cam pe cand avea Mark 4 luni, am inceput sa lucrez de acasa, nu pentru ca ma plictiseam si nu aveam ce sa fac, ci pentru ca a aparut un proiect in care credeam si in care voiam sa ma implic. La inceput parea simplu: trebuia sa ma documenez, sa traduc din engleza in Romana cateva materiale, sa fac un business plan si o strategie pe termen scurt si mediu. Parea simplu si usor de facut, mai ales ca bebelusul meu avea pe atunci cam 3 reprize de somn pe zi.
Dupa cateva saptamani, mi-am dat seama ca treaba asta cu lucratul de acasa nu e chiar asa de simpla, si ca necesita mult mai multa coordonare si concentrare decat o activitate pe care o desfasori la birou.
Cel mai simplu este sa lucrezi cand doarme copilul, pentru ca atunci cand este treaz are nevoie de atentie, dragoste si ingrijire. Asa ca astepti cuminte sa adoarma, si apoi te apuci de treaba. Doar ca un copil nu e un robotel, setat sa adoarma la ore fixe si sa doarma intervale bine stabilite. Uneori adoarme in 2 minute, alte ori e agitat si dureaza jumatate de ora pana adoarme, sau chiar mai mult.
Asa ca programul de lucru se decaleaza. Pana aici nu e mare panica, dar uneori nici somnul nu dureaza cat ai vrea tu. Poate fi o jumatate de ora sau doua ore.
Pentru primele doua zile a fost ok. Cand el adormea, eu ma asezam si lucram, iar cand se trezea lasam laptopul si reluam activitatile cu copilul. Dupa doua zile, am inceput sa imi dau seama ca mai trebuie sa pun haine la spalat, sa fac ceva de mancare sau sa fac curat prin casa, activitati pe care inainte le faceam cand el dormea. Asa ca in cateva saptamani, totul era un mic haos, iar eu eram super agitata. Cand adormea Mark, nu stiam ce sa fac mai intai: sa lucrez putin, sa fac ceva de mancare, sau poate sa dau cu aspiratorul in cealalta camera, poate sa mananc eu ceva, sau sa strang rufele de la uscat. Asa ca incercam sa le fac pe toate pe fast-forward pana cadeam epuizata seara si adormeam uneori inaintea lui. Ajunsesem sa astept momentul in care trebuie sa il alaptez ca sa ma odihnesc si eu putin, si de cele mai multe ori citeam diverse materiale in timp ce alaptam.
Erau zile in care nu reuseam nici macar sa deschid laptopul, si tot ce puteam sa fac era sa raspund de pe telefon la emailuri, sau sa imi mai notez ceva in notes cand imi venea cate o idee. Erau alte zile, in care reuseam sa lucrez, sa pregatesc ceva bun de mancare pentru cina si sa mai fac si putina ordine in casa.
Cand Mark a mai crescut, lucrurile au inceput sa se complice: incepusem diversificarea si trebuia sa gatesc ceva si pentru el, macar odata la 2-3 zile, iar eu incepusem sa discut cu din ce in ce mai multi oameni despre proiectul meu, telefonul suna, si proiectul meu incepea sa prinda contur. Programul ramasese in linii mari neschimbat: lucram cand el dormea. Doar ca uneori lucrurile nu pot fi atat de bine delimitate: telefonul imi suna fix in momentul in care schimbam un scutec, sau cand il hraneam, si dupa ce incerci zile la rand sa prinzi pe cineva la telefon, si acea persoana te suna fix intr-un astfel de moment, e cam greu sa gestionezi situatia.
De cele mai multe ori puneam pe primul loc copilul, dar au fost si momente in care a trebuit sa il las in tarc cu o jucarie si eu sa fug in alta camera ca sa pot avea o conversatie normala la telefon. Si nu m-am simtit prea bine atunci cand am fost in situatia sa imi abandonez pentru cateva momente copilul in favoarea unui partener. Atunci cand aveam ajutor din partea bunicilor, totul era mult mai simplu. Puteam sa lucrez fara sa ma simt vinovata ca il neglijez pe Mark, si ma intreupeam atunci cand simteam ca am nevoie sa imi incarc bateriile cu o sesiune de pupici de burtica.
Dupa cateva luni, am inceput sa imi dau seama ca trebuie sa respect cateva reguli pentru a lucra de acasa:
- Timpul in care dormea copilul nu imi era suficient pentru a lucra, asa ca uneori ceream ajutorul mamei sau soacrei pentru a sta cu Mark
- Imi organizam foarte bine programul, si nu foloseam niciodata timpul de lucru pentru activitati casnice sau cumparaturi. La fel cum nu imi planificam sa lucrez atunci cand era ora de masa a lui Mark sau cand trebuia sa il scot la plimbare.
- Apelam la ajutorul unei menajere atunci cand nu mai faceam fata cu treburile casnice
- Spatiul de lucru nu este spatiul de joaca pentru copii. Am incercat a delimitez foarte bine coltul in care lucram, si incercam sa nu se aglomereze cu jucarii, hainute si suzete care m-ar fi putut distrage de la munca.
- Imi setam dead-lineuri realizabile in functie de timpul pe care il aveam la dispozitie pentru munca
- Dimineata ma spalam, ma pieptanam si ma schimbam de pijama. Mi-am dat seama ca atunci cand lucram in pijama, eram mult mai lenesa, si aveam tendinta sa nu iau lucrurile la fel de serios. Nu m-am imbracat niciodata in camasa si sacou acasa, dar o pereche de blugi si un tricou erau mult mai potrivite decat o pijama.
Stiu ca multe mame se gandesc la varianta de a lucra de acasa atunci cand apare un copil, si de acea le sfatuiesc sa se gandeasca bine, sa puna in balanta toate avantajele si dezavantajele, pentru ca este foarte greu sa te ocupi si de casa, si de copil si sa te tii si de treaba. Poate functioneaza atunci cand copilul merge cateva ore la gradinita, sau cand te ajuta cineva cu treburile casnice.
Cel mai mare avantaj al lucrului de acasa este ca economisesti timpul pe care altfel l-ai pierde pe drum pana la birou si inapoi, si poti sa iti vezi copilul mult mai mult timp. Din pacate, uneori trebuie sa il neglijezi atunci cand apare ceva important de facut.
Admir mult mamele care reusesc sa le faca pe toate, si sa jongleze si cu activitatile casnice, si cu munca si cu ingrijirea copilului. Cine crede ca o mama care lucreaza de acasa nu face decat sa stea pe canapea la televizor si sa isi puna parul pe bigudiuri, se cam inseala. Ma bucur sa aud ca din ce in ce mai multe companii ofera posibilitatea mamelor sa lucreze de acasa si vad din ce in ce mai multe exemple de mame care reusesc sa fac acest lucru cu succes.
Din august m-am reintors la birou, si lucrurile sunt mai bine delimitate, dar uneori mi se face un dor teribil de Mark in timpul zilei, si tare mi-ar placea sa il pot smotoci in voie, sa il strang tare in brate si sa il pup pana nu mai poate. Asa ca iau catev o pauza si ma uit pe poze, dupa care ma apuc din nou de treaba, ca sa termin repede ce am de facut si sa il iau mai devreme de la gradinita.
sursa foto: confessionofaworkingmum.com
Leave a Reply