Cum am avut timp de cateva saptamani rampa de urcare la intrarea in bloc

Locuiesc la bloc, si in blocul meu, ca majoritatea blocurilor din Bucuresti sunt cateva trepte imediat dupa intrare, care duc pana la lift. Nimic iesit din comun. Locuiesc aici de aproximativ 12 ani, si nu tin minte sa ma fi deranjat cu ceva scarile astea vreodata. Poate doar cand plecam in vacanta cu o valiza mai grea sau cand veneam cu multe cumparaturi. Dar si atunci destul de putin.

Abia cand eram insarcinata in luna a 9-a si aveam 20 de kg in plus a inceput sa ma puna pe ganduri prezenta lor, si nu pt ca nu puteam sa le urc, ci pentru ca imi dadeam seama ce urmeaza. Imi dadeam seama ca va veni o perioada cand voi iesi la plimbare cu copilul in carut, si va trebui sa urc si sa cobor cele 7 scari cu carut si cu copilul in el.

Dar m-am calmat repede si am facut un mic plan: voi lasa carutul in masina, care in general sta parcata in fata blocului si cobor cu copilul in brate. Gata, gasisem solutia. M-am relaxat si am uitat de subiectul asta.

Dar mi-am amintit de el la doua saptamani dupa ce am nascut, cand am vrut sa ies prima data singura la plimbare cu bebelusul. Nu puteam lasa carutul in masina pentru ca era prea frig afara si era prea rece cand voiam sa pun copilul in landou.

Asa ca aveam doua posibilitati: sa ridic landoul in brate sau sa il desfac in doua, sa urc intai cosul si apoi cadrul. Si asta am facut de cele mai multe ori, pentru ca nu aveam norocul sa ma intalnesc mereu cu vecini care sa ma ajute.

Intr-o zi m-am intalnit cu administrorul si i-am spus ca m-ar ajuta tare mult sa avem o rampa, sa pot urca mai usor. Mi-a raspuns pe loc: “Sigur Ancuta, doar sa faci tu o cerere catre Comitetul de bloc si rezolvam. Am mai facut la un alt bloc, si nu e mare lucru”. Nota pentru cititor: administratorul nu este vecin cu noi de bloc, lucreaza ca administrator pentru blocul nostru si pentru alte blocuri.

Cum am ajuns sus, am facut cererea si pana seara era in cutia postala a administratiei. Nu aveam mari sperante ca se va rezolva, dar exista macar o posibilitate.

Si spre surpriza mea, peste cateva saptamani a fost montata o rampa in scara blocului. Era putin cam abrupta, dar era mult mai bine decat inainte. Puteam sa ies la plimbare de cate ori voiam, si eram foarte incantata. Povesteam tuturor ce minunati sunt vecinii mei si administratorul, si aflasem ca in bloc mai este o mama cu un copil mic care foloseste rampa si o doamna in varsta care isi urca carutul de la piata tot pe rampa.

Dar fericirea mea a durat destul de putin, pentru ca fix in ziua in care Mark a implinit 6 luni, rampa a fost demontata. Motivul: cineva din bloc a facut o sesizare anonima catre Comitetul de bloc pentru desfiintarea rampei deoarece este inestetica si strica aspectul blocului. Am ramas masca.

Am fost pe rand la usa la toti membrii Comitetului si am descoperit ca doi dintre ei nici nu stiau de ce a fost montata rampa respectiva, asa ca au semnat pentru desfiintarea ei fara sa clipeasca. M-am rugat de ei sa nu o scoata, dar atunci cand se ia o hotarare de catre Comitet, aceasta trebuie respectata. In fine, mi-au promis ca vor cauta alte solutii, ca se va rezolva, etc. Dar pana in ziua de astazi nu s-a mai intamplat nimic. A trecut de atunci 1 an.

Argumentul suprem pe care l-au adus a fost urmatorul: “De 20 de ani locuim in acest bloc, s-au mai nascut si au crescut copii aici, si nu au avut nevoie de rampa”. Pai asa dragii mei, nici autostrazi nu am avut in ultimii 20 de ani, asa ca nu vad de ce avem nevoie de ele si ne plangem ca nu fac nimic cei din Guvern.

Nu pot sa va spun ce gust amar mi-a lasat toata povestea asta, si ce respect am pentru Comitetul de bloc.

Culmea e ca dupa povestea asta, tot Presedintele de bloc era cel suparat si nu mi-a raspuns la salut o vreme. Cat de tare e asta?

Photo credit: Marius Godeanu.