Veneam într-o seară acasă, cu mașina. Eu la volan, Mark pe scaunul lui, în spate. Am parcat mașina lângă bloc, unde pe marginea unei borduri, stătea un tip cu o bere într-o mână și o țigară în alta. L-am văzut cum se uita insistent la mine încă dinainte să cobor din mașină, și cum a continuat să se uite insistent și după ce am coborât.
În partea din spate a mașinii era Mark in scaunul lui, pe care nu cred ca l-a văzut. Tocmai când mă pregăteam să deschid portiera lui Mark, au apărut niște tovarăși de-ai băiatului, veseli și puși pe glume:
“Ce faci mă, a venit gagica să te ia cu mașina?” “HAHAHAHAHA” și alte replici și întrebări spirituale.
I-am ignorat și am deschis portiera, de unde s-a auzit: “Mama!” și cele mai scumpe brațe din lume s-au întins spre mine.
L-am luat pe Mark în brațe, și mi-am dat seama că în spatele meu se făcuse liniște. Băieții veseli au tăcut instantaneu. Puiul meu de 2 ani a reușit să pună capăt mișto-urilor, cu un singur cuvânt “Mama”.
Apoi am auzit din spate: “Sarut-mâna! Putem să vă ajutăm?”
Le-am spus că nu e nevoie și am plecat de mână cu eroul meu de 2 ani spre casă. Spuneți voi, nu e minunat să fii mamă?
Leave a Reply