Nu știu cum se întâmplă, dar vine un moment când constați că bebelușul nu mai e bebeluș, și în locul lui a apărut un omuleț scump, cu chef de vorbă și cu o imaginație bogată la joacă.
Parcă mai ieri încercam să mă joc cu el, în timp ce el era interesat doar de prize și bidoane, parcă mai ieri eram terminată de îngrijorare că nu spune decât “mama” și “tata”.
Mă uit și mă minunez cum a trecut timpul, și nu spun asta pentru că o simt, ci pentru că văd cât de mult a crescut și ce progrese face de la zi la zi.
Ma uit cât de puternic s-a făcut, și cât de tare mă strânge în brațe
Ma mir că nu mai pot sâ îl ridic în brațe doar cu o mână
Mă mir că spune din ce în ce mai multe cuvinte și începem să avem mici conversații
Mă minunez că mă ascultă atent, cu ochii mari, și văd că a înțeles
Mă minunez că uneori are treabă și e atât de concentrat și de atent la ce face, încât îmi e teamă să îl întrerup
Mă minunez că acum construiește turnuri înalte, și circuite lungi pentru trenuleț
Mă mir când îmi cere să îi spun povești și știe exact ce personaje vrea să aibă povestea
Mă uit la el când doarme, cât e de lung și aproape umple tot pătuțul lui de bebeluș
Mă uit uimită cât de repede aleargă, cât de precise îi sunt mișcările
Mă minunez cât de repede urcă și coboară scările pe care înainte le cobora pe fund
Constat că deodată ajunge singur să își ia paharul cu apă de pe dulap și cărțile de pe raft
Mă surprinde din când în când cu întrebări despre bunici, și dacă nu i-a văzut de ceva timp, îmi aduce telefonul, să îi sunăm
Mă surprinde când face asocieri noi sau își amintește lucruri pe care eu le uitasem
Mă uimește cănd mă întreabă dacă ne vedem cu prietenii lui și căt se bucură când îl anunț că vizităm pe cineva drag
Mă uimește cu micile jocuri pe care le inventează
Mă înveselește cu cântecele pe care le fredonează
Când a crescut așa de mare?
Când a devenit așa puternic?
Când a început să spună așa multe cuvinte?
Când a început să fie așa atent și concentrat când face ceva ce îi place?
Când a început să se descurce singur?
Când a devenit un băiețel?
Când a încetat să mai fie un bebeluș?
Exact la fel simt si eu! Parca nu imi vine sa cred ca nu mai am un bebelus, ci un baietel puternic si plin de personalitate! Tare repede trece timpul si parca nici nu apuc sa fac tot ce mi-as dori in fiecare etapa din viata lui!
Ce varsta are baietelul tau, Raluca?
Eheee, ma intrab asta zilnic de cativa ani incoace. Iei am nascut-o si azi are opt ani 🙂 Ma uit la poze si uneori mi se par din viata altcuiva
Ce bine vă înțeleg pe toate. Surpriza asta este așa de reală pt cineva care ferea un omuleț de prize :-)….
Buna seara, este ciudat si in acelasi timp reprezinta normalitate si evolutie, cred ca trebuie sa ne bucuram de copii nostri si de toate gingasiile lor. Asa cum spun si parintii nostri, pe masura ce cei mici cresc, in mod clar apar si mai multe griji pentru noi ca parinti, dar sa ne rugam sa fie sanatosi si noi pe langa ei, sa le oferim educatia familiei si tot ce este mai bun. O primavara frumoasa!