Tot hormonii bată-i vina, ăia despre care povesteam în articolul anterior că îmi fac parul să strălucească și tenul să plesnească de frumusețe, mai sunt responsabili și de alte reacții adverse, la care ar fi bine să fii atent atunci când intri în contact cu o gravidă.
Mai exact, schimbari bruște de dispoziție, irascibilitate, stări de anxietate sau sentimentalism exagerat. Cu alte cuvinte, fie plângem din orice, fie ne sare capsa mai repede decât unui pepsi cu acid. Ca să nu spui că nu te-am avertizat, am pregatit mai jos o listă cu câteva lucruri care uneori, venite din partea cui nu trebuie, mă irită.
Diminutivele
Nu știu de ce, oamenii simt nevoia să folosească diminutive atunci când se află în preajma unei gravide. Totul devine deodata mai micuț, mai drăguț, invers proportional parcă, cu burta care crește.
O gravidă în luna a 5-a la prima sarcina, poate fi considerată o graviduță, la fel cum putem să ne referim la burta ei folosind diminutivul burtică. Dar de la un punct in colo, folosirea diminutivelor devine mai mult o glumă proastă, o luare în râs a proporțiilor pe care le capătă abdomenul gravidei.
Să fim serioși, oglinzi avem toate acasă, și știm toate foarte bine cât am luat în greutate. Nu te uita cu ochii mari la burta mea, pentru ca apoi să o numești burtică, știu clar ce gândești, și sinceră să fiu și eu mă minunez cât de mult iau proporții de la zi la zi.
Înțeleg perfect daca vrei să folosești diminutiviul bebeluș pentru a te referi la cetățeanul care locuiește în burta mea, pentru că da, el este un bebeluș. În timp ce burta mea se mărește cu cățiva centimetri în fiecare săptămână, el ia în greutate doar câteva grame.
Știu că te întrebi dacă voi mai arăta vreodată ca inainte, dacă picioarele mele vor ramane tot la fel de mari, și sinceră să fiu, și eu mă întreb asta zi de zi. Mă uit la pantofiorii pe care îi purtam acum un an, și mă îndoiesc ca aș mai putea să îmi îndes acum cârnăciorii de degete în ei. De asta port teneși și sandale, de asta nu mă mai vezi cocoțată pe tocuri.
Dar nu despre degete era vorba, ci despre burtă. Pe care ar fi bine să nu încerci să o atingi înainte de a-mi cere voie, pentru că nu este un animal de companie pe care să îl mângâi și apoi să se gudure la tine.
Și am ajuns la punctul 2.
2. Întreabă înainte de a pune mana
Burta mea este locuința temporară a copilului meu, dar vorbim totuși de o parte din mine. Știu că de fapt vrei să mângâi copilașul, dar mai trebuie să aștepți câteva luni. Până atunci, este exact ca și cum ți-aș pune eu ție mâna pe burtica umflată de bere. Te rog măcar cere-mi voie înainte să îmi invadezi spațiul personal.
3. Abține-te de la comparații
Dacă m-ai întrebat în ce lună sunt, și sigur m-ai intrebat, abține-te să mă compari cu alte burți pe care le cunoști tu sau le-ai cunoscut, aproximativ în același stadiu de dezvoltare.
De ce? În primul rând nu mă ajută la nimic să știu cine o are “mai mare” sau “mai mică”. Fiecare bebeluș e diferit, fiecare mamă duce diferit o sarcină, deci fiecare burtă are dimensiunea ei.
La prima sarcină auzeam mereu ca e “prea mica”, și mă supăram și eram îngrijorată că ceva nu fac bine și nu e copilul în regulă.
Acum aud mereu că “e mare” și ma simt ofensată că poate m-am îngrășat prea mult.
Deci cum o dai, nu e bine. Așa că las-o așa, și întreabă-mă mai bine altceva. De exemplu la ce facultate dau copilul, sau daca o sa îl las să își facă un tatuaj.
4. Întreabă-mă și ceva despre mine, nu doar despre copil
Asta ca să nu mă simt un incubator ambulant. Da, prima grija este copilul. Daaar, copilul ăsta e purtat de o persoană cu activități și interese proprii, și deși ți se pare incredibil de crezut, mai citesc și ziare (online), uneori chiar și cărți, mai văd un film, mai merg la teatru. Cred că mai gasim ceva de discutat, ca în vremurile vechi.
5. Nu ma obliga să mănânc ceva ce nu vreau
Știu că umblă vorba că femeile gravide au pofte. Și apreciez că te gândești că poate vreau să gust, dar dacă refuz odată, de 2, de 9 ori, poate chiar nu vreau.
O să îți mai dau un pont: gravidele suferă de tot felul de chestii nasoale, cum ar fi grețuri sau arsuri. Sunt alimente pe care nu pot să le suport pe o raza de câțiva metri, sunt mâncăruri de care nu pot să mă ating pentru că mi se face rău numai dacă le vad. Dacă mi se face poftă, îți cer eu. Promit.
Dar, dacă vrei să mă ajuți, fi drăguț și nu mă ține în picioare, dacă e prea cald invită-mă la umbră, dă-mi un pahar cu apă când vezi că mai am puțin și leșin de căldură.
Și la final, pentru toți cei care mă întrebă din două în două zile când nasc, am un singur răspuns: “Sooner or later”.
Poză realizată de Artisticfoto.ro
Bine punctat, Anca ! Exact astea erau aspectele care ma enervau la culme si pe mine ! As mai adauga la lista ta si intrebarea absolut deranjanta care mi se adresa aproape obsesiv: “Si…cum nasti?” De parca avea vreo importanta pentru interlocutor! Una peste alta, perioada sarcinii este deosebita si nu merita sa indispunem pentru astfel de lucruri, insa cum spuneai si tu…hormonii, bata-i vina ! :))
Rezonez cu ce ai scris. Au trecut ceva ani de cand am fost insarcinata, dar articolul tau mi-a readus aminte de toate lucrurile enervante pe care oamenii le fac in preajma femeilor insarcinate. Sper sa ajunga la cati mai multi oameni si sa schimbe niste lucruri 🙂
Da, o, da! De ce ating oamenii “burticile” nu pot sa inteleg, dar si pe mine ma enerveaza cumplit. In plus, burta parca te anuleaza ca persoana, totul se invarte in jurul ei.
Daca indraznesti sa mananci un souflaki de la Spartan, “da da, ca acum mananci pt doi”. Really?
In general, ceilalti stiu mai bine ce-ti doresti sau ce trebuie sa faci. Not.
Oh, uitasem de asta cu mancat pentru doi.
Offf, imi amintesc si eu momentele astea ?
Cred ca depinde de fiecare, eu sunt atat de fericita ca sunt gravida, (aproape 9 luni) cred ca imi colcaie hormonii si ma fac foarte “zen”. Nu prea am avut oameni sa ma pipaie pe burta, prietenele apropiate chiar eu le incurajam sa puna mana sa vada cum misca bebelusul. Diminutivele in schimb, ma iritau maxim inainte. Puiut, iubi, apica, ciorbita, sa papam? De ce?? Grrrr. Acum le ignor cu gratie. Singura chestie care m-a deranjat a fost cand cineva a insinuat ca a fost un “accident” cand de fapt noi planuisem acest copil de vreo 2 ani.
Si, adevarat, intrebarile prea personale nu-si au rostul, gen cum nasti sau alte detalii medicale.
Nastere usoara!!!
Multumesc 🙂