Primul joc de rol a lui Mark, a fost inițiat de el când avea aproximativ 1 an și jumătate. A luat un ibric din dulapul din bucătărie și s-a prefăcut că îmi pregătește cafeaua. Apoi a turnat într-un pahar din plastic și mi l-a întins. M-a surprins atât de mult acest gest, încât imediat am început să îmi dau seama cât de importante sunt aceste mici jocuri în viața copiilor. Ei ne imită gesturile, și vor să le transpună în lumea lor, prin joacă. Totodată, învață să participe la viața noastră de zi de zi.
Mi-am amintit atunci cât de mult îmi plăcea mie să mă joc “de-a casa de oaspeți”, “de-a doctorul”, “de-a școala” sau “de-a magazinul”. Așa că am început să explorăm zona de aceasta de jocuri, și vă pot spune că mă distrez și acum la fel cum mă distram acum 30 și ceva de ani.
Cum îi ajută jocurile de rol pe cei mici să se dezvolte?
- Dezvoltarea vocabularului. Un astfel de joc, implică dezvoltarea unui vocabular specific unei anumite situații, unui anumit context. La doctor vorbim despre părțile corpului, despre instrumentele din trusa medicala, despre rețete și despre vitamine. Atunci când gătim învățăm fructele și legumele, precum și cele trei mese importante ale zilei. Fiecare joc își are vocabularul lui, în care mereu salutăm la început și la sfârșit și mulțumim la final. Chiar și “atelierul de reparat mașini” sau “benzinăria” sunt jocuri prin care putem învăța cuvinte noi.
- Dezvoltarea aptitudinilor sociale. Îndiferent ce rol are copilul, el învață ce trebuie să facă într-o anumită situație. Ce spunem când intrăm în magazin? Ce facem la benzinărie? Cum așezăm masa când avem musafiri la ceai? Ce se întâmplă în timpul unei vizite la medic? Un astfel de joc de rol îi poate pregăti pe copii pentru anumite evenimente noi: o călătorie cu avionul, vizita la dentist sau chiar prima zi de grădiniță.
- Dezvoltarea imaginației. Aici cei mici sunt maeștri, și de fiecare dată mă surprinde Mark când aduce elemente noi în joc, sau când “schimbă” puțin jocul clasic și propune variante noi. De exemplu ne imaginăm că suntem personajele dintr-o poveste, sau dintr-un desen animat. Momentan jocul preferat este “Masha și Ursul”. El este Masha, eu sau soțul Ursul și celălalt Lupul. Ne distrăm grozav și mereu se lasă cu râsete și chicoteli la final.
Despre faptul că nu trebuie să le impunem copiilor limite legate de jocuri, am mai scris aici. Noi avem și aragaz, și trusă de medic, și de meșter, și casă de marcat. Am avut și aspirator și mă gândesc serios să cumpăr și un bebeluș cu biberon, ca să ne ajute să ne pregătim pentru venirea frățiorului mai mic.
Uneori inventăm jocuri noi în funcție de situație și de moment. Folosim ce avem la îndemână prin casă, și reutilizăm jucăriile în funcție de scenariul jocului din acel moment. Toate scaunele înșirate unul după altul sunt vagoanele unui tren, în care eu trebuie să mă urc, să cumpăr bilet și să îmi aleg o destinație. Când am fost în vacanță, am mâncat “prăjiturele” din nisip sub formă de broscuțe țestoase, și pentru că mă durea spatele, mi-a fost administrat un tratament cu cremă de plajă.
Cred că jocul este o sursă nesfârșită de învățare pentru copii, și de consolidare a relației părinte-copil, atunci când avem timp să ne conectăm cu ei și să ne lăsăm și noi antrenați în distracție.
Voi cum vă mai jucați cu cei mici? Care sunt jocurile lor (sau ale voastre) preferate?
Leave a Reply