Eram pe șezlong, la piscină în Grecia. Mă sună o cunoștință, să îmi spună că are nevoie de ceva de la mine și ar vrea să treacă pe la birou să o ajut. Îi răspund că pot să o ajut abia peste câteva zile, când ne întoarcem din vacanță.
Replica ei m-a lăsat fără cuvinte:
“Cum adica sunteți în vacanță? Păi nu am văzut nimic pe facebook.”
Adică, de ce am plecat dacă nu am postat. Sau cum o fi decolat avionul ăla, dacă nu am pus și noi o poză? Sau cum ne-or fi dat camera la hotel, fără un selfie? Si până la urmă, ce vacanță e aia, dacă nu ai umplut deja internetul de poze cu umbreluțe, valuri, cocktailuri și șezlonguri?
Cred că replica asta m-a convins să nu postez nimic live din vacanță. Nici o poză, nimic. Și tare bine a fost.
Zilele trecute m-am întâlnit cu un fost coleg: “Când naști?” “În august”. “Să ne anunți și pe noi. Puneți și voi pe facebook o poză cu bebe, să vedem cu cine seamănă”.
Iar am rămas ca la dentist. Deci degeaba naști un copil dacă nu îl pui pe facebook, din prima zi, să se înregistreze la recensământul facebook un nou posibil utilizator aducător de like-uri. Mă mir că mai trebuie să îl declari la evidența populației. În curând o să rezolvăm problema cu o poză postată pe social media.
Dar dincolo de faptul în sine de a posta imediat ce facem ceva, cele două întrebări m-au facut să mă întreb cât de mult am devenit dependenți de rețelele de socializare și cât de repede.
Dimineața ne verificăm telefonul înainte chiar să ne spălăm pe dinți, știm ce fac cunoscuții din postările de pe facebook, știm cine s-a mai văzut cu cine, cine a mai făcut un copil, cine și-a mai schimbat locul de muncă, fără să mai interacționăm direct cu ei. Nici măcar de bârfă nu mai avem nevoie uneori.
Acum nu mai trebuie să îți întrebi prietenii “Cum a fost in vacanță?” Când te vezi cu ei, mergi la sigur: “Am vazut ca ați fost cu Popeștii in Honolulu! Bravo, măh! Ce v-ați mai distrat!”
Nu arunc cu piatra, pentru că și eu fac la fel, și folosesc facebook-ul în multiple situații: să aflu ce au mai făcut prietenii, să aflu cele mai noi știri, să aflu despre evenimente, să postez poze, să îmi promovez articolele pe blog.
Dar parcă tot mai drag e când mă sună prietenii dragi și povestim, când ne vedem la o cafea și mai depănăm una-alta, când dincolo de “Ce ai mai făcut”, mai afli și “Cum te simți” sau “Ce părere mai ai”.
Și oricât de mult am tot posta și am tot socializa, o îmbrățisare caldă și o vorbă bună, tot față în față se oferă.
Cafeaua de dimineață a avut trifoi sau nu, că pe FB nu s-a aflat încă 🙂 🙂 🙂 ….
Eu am adaptat o întrebare a Uraniei de la Smfp – dacă am ști că oamenii nu vor afla că am făcut anumite lucruri, la câte dintre ele am renunța? Că uneori prea ne ducem peste tot ca să avem cu ce ne mândri pe FB 🙂
Eu suntgenul care traieste mult in on-line. Pun pe FB cam tot ce ni se intampla. Cu toate astea, sunt momente in care nu simt sa o fac si nu o fac. De exempu, anul trecut am mers la un picnic ad hoc la Roaba de cultura doar noi 3. Ne-am simtit minunat, in mod normal as fi postat ceva, dar atat a fost de simplu si frumos momentul, incat am vrut sa ramana acolo, doar al nostru. Si mai sunt momente din astea, nu dese 🙂 dar mai sunt. Eu sunt FB addicted si momentan nu imi doresc sa ma vindec 🙂
Noi cream asteptarile, e clar. Am foarte multi ptieteni care nu posteaza nimic, si sunt perfect functionali. Dar majoritatea, postam de fiecare data cand facem ceva mai interesant.
eu am observat in lista mea de prieteni ca au inceput sa fie dese momentele din an, mai ales de sarbatori dar si weekendurile, cand postarile sunt foarte putine. cel mult oamenii anunta ca pleaca in vacanta si ca vor lua o pauza si asta i tot. au disparut si pozele cu mancare dar savurez cu placere pozele bloggerilor culinari sau de travel.
ceea ce ma bucura. eu nu pot spune ca sunt dependenta, am de putina vreme smart si nu il tin conectat la internet non stop. povestesc despre evenimentele la care particip daca sunt in aria de interes a blogului, a oamenilor din lista mea etc. altfel traiesc viața si cam atât.
Am scos Facebook ul de pe mobil.
Fara légatura cu ce scrisei mai sus, puteti sa continuati sa dati pe fb pe unde sunteti. Ajuta pe hoti sa organizeze spargerea la voi (relatare de la un politist )
Suntem dependenți, chiar dacă n-o recunoaștem. Verificarea telefonului pe FB se face… nu cum spuneai tu, înainte de a ne spăla pe dinți – ci chiar din pat, înainte de a deschide bine ochii și de a ne înlătura puchinii! 🙂
Cu toate acestea, eu aleg și-mi asum ceea ce expun. Poze cu copilul am puține spre deloc, după ce am conștientizat că noi nu le permitem micuților să vorbească cu străinii, însă îi prezentăm cu maximă naturalețe tuturor străinilor! (http://saptepietre.ro/2012/01/respecti-intimitatea-copilului-tau.html)
În plecările mele și-n momentele de suflet prea rar povestesc ceva „la cald” – și uneori aleg să n-o mai fac deloc, chiar dacă „pierd” o postare. Cumva, undeva, trebuie să ne (re)găsim echilibrul și să (re)trăim viața noastră dintre patru pereți, fără ecran spre virtual.
Si eu am rarit postarile pe FB. Poze din concediu nu mai pun, eventual 1, 2 dupa ce ne intoarcem.
Si inca o chestie pe care am patit-o eu: nu am setata data nasterii pe FB. Si a trecut ziua mea si m-au sunat doar persoanele foarte apropiate. Multi prieteni au ramas surprinsi ca a trecut ziua mea de nastere, ca doar nu i-a anuntat FB de asta…
De treaba asta cu data nasterii mi-e frica sa nu uit la oamenii importanti. Verisoara mea nu are fbk, si anul asta am gafat grav. Pe 14 i-am spus sotului: Sa imi amintesti sa o sun pe A pe 9! El s-a uitat lung la mine: Stii ca azi e 14, da? Ups!