Ziua in care inima mea a devenit mai mare

Ieri dimineata iubeam si aveam inima plina. Plina de dragostea pentru sotul meu, plina de dragostea pentru copilul meu, plina de dragostea pentru si parinti si socri, pentru bunicii care mai sunt inca langa noi. Plina de toti care nu mai sunt cu noi, dar pe care ii stim inca acolo.

Pana ieri, din cand in cand, simteam mici lovituri in burta, care imi reaminteau ca acolo este o mogaldeata care voia sa ne cunosca pe toti, care urma sa dea un nou inteles ideii de “noi” si care a reconfigurat in cateva secunde definitia iubirii noastre.

Pana seara, inima mea avea sa fie si mai plina. Spre dupa-amiaza, mogaldeata a parasit burtica in care s-a format, si am simtit ca el nu mai face parte doar din mine, ci din “noi”. Ca el nu imi mai apartine doar mie, ci “noua”.
Iar atunci cand am auzit primele scantece si i-am simtit pielea calda langa obrazul meu, am aflat ca pot iubi mai mult, si am constatat ca inima mea a devenit mai mare. Si ca in ea a mai incaput un sufletel. Un sufletel care a umplut cu cele 3 kg ale lui, toate inimile din familia noastra.

Astazi inima lui Mark a devenit inima de frate mai mare, iar inima mea si a sotului meu au devenit inimi de parinti de 2 copii.

De ieri sunt mama de doi copii.
De ieri dragostea mea s-a inmultit cu doi.
De ieri grija mea s-a multiplicat cu doi.
De ieri pupicii pe care ii voi da si ii vor primi, vor fi de doua ori mai multi.
De ieri, bratele care se vor intinde spre mine, s-au inmultit cu doi.
De ieri, glasurile care imi vor spune “mama” s-au inmultit cu doi.

Bun venit in viata si in inimile noastre!