La al doilea copil totul e simplu, știi ce trebuie să faci, când trebuie să faci. E ca și cum ai parcuge a doua oară un traseu greu pe care l-ai mai făcut înainte: știi când să încetinești înainte de o curbă periculoasă, știi când poți să accelerezi pentru că urmează o porțiune unde poți prinde viteză. Știi când poți să te oprești să admiri peisajul, știi când trebuie să tragi puțin pe dreaptă și să schimbi pneurile înainte să se uzeze de tot.
Și totuși, nu e simplu, pentru că în timp ce pilotezi pe traseul vechi, bine știut, trebuie să ții un ochi la celălalt traseu, mereu nou, mereu în schimbare, acel al copilului mai mare.
Pentru că acolo vei fi mereu pentru prima dată pe un drum nou. Pentru că acolo vor fi mereu mai multe provocări, pentru că acum trebuie să pilotezi în același timp pe două trasee. Și În timp ce te bucuri și savurezi liniștea unui drum pe care îl știi, nu trebuie să te lași furat de peisaj și să uiți de pericolele pe care necunoscutul ți le poate scoate în cale.
Nu e ușor să pilotezi pe două trasee simultan, dar trebuie să fii vigilent la ambele drumuri și să încerci să reunești cât mai mult cele două rute.
La final, vă las cu unul din versurile mele favorite, din Morcheeba – Enjoy the ride:
“Stop chasing shadows just enjoy the ride”.
frumos spus! multa rabdare si sanatate va doresc!