Dragoste de frate mai mare

Nici nu îi deschid bine ușa când vine de la grădiniță, și mă întreabă:

– Mami, unde-i bebe? Vleau dau pup!

Se duce la el la pătuț și îl întreabă?

– Ce ma faci tu, bebe?

Uneori se joacă și de-odată se întrerupe:

– Mami, unde-i bebe?

– Bebe doarme, puiule!

– Vleau dau pup!

Și îl pupă ori de câte ori are ocazia, și îi spune:

– Ești al meu! Ești al nostru!

Când ieșim la plimbare, doar el împinge căruțul. Dacă schimb un scutec, el îl duce pe cel murdar la coș. Uneori când facem băiță vine să mă ajute să îl clătesc pe bebe, și mereu îi aduce să îi arate jucăriile.

Cănd bebe începe să plângă, îmi spune:

– Mami, pânge Bebe Andy!

– Da puiule, oare de ce pânge?

– Pânge după tine! Vlea țiți!

Iar eu mă topesc și mă împrăștii pe jos de fiecare dată când îl văd cât de grijuliu și iubitor este. Și îl prind tare în brațe și îl strâng, și nu mă mai satur să îl pup și să îi spun că îl iubesc.

Pentru mine este cel mai minunat frate mai mare și în fiecare zi mă uimește cât de serios își indeplinește rolul.

E și el doar un omuleț, dar la cei 3 ani ai lui, are un suflet mare și bun, așa cum doar copiii pot avea. Mă uit la el și încerc să învăț și eu să iubesc cu aceeași puritate și aceeași inocență. Uneori mi-e teama că nu reușesc să țin pasul, dar apoi mă bucur că el este capabil de așa iubire.

Și mă uit la asta mic care deja întoarce capul când îi aude vocea, și uneori zâmbește când îl știe în preajmă. Și mă bucur din nou că ei se au unul pe altul și simt deja cum ceva nespus de frumos se țese între ei.