Eram în școală generală și ne-a întrebat odată doamnă învățătoare cum ne dăm seama că venit toamnă. Unii au spus de frunze, alții de păsările călătoare care pleacă în țările calde, de fructele pe care le culegem, de recolte, de must, de vânt și ploi, iar un coleg mai mucalit a spus că el știe că vine toamnă când apar “mucii”. Da, mucii. Va dați seamă ce distracție generală a fost în clasă, învățătoarea roșie că focul și nervoasă nu știa cum să ne potolească.
Anul următor nu am mai făcut compunere legată de venirea toamnei, și am învățat toți o poezie, că să nu mai existe loc de păreri personale. A rămas memorabil, și cred că am glumit mult și bine pe temă asta, dacă îmi amintesc și după atâția ani.
Nu știu excat dacă colegul meu a vrut să facă o glumă, sau chiar a asociat toamna cu răcelile, dar până la urmă copilul avea dreptate. Dacă e toamnă, e sezon de răceli, și facem ce facem și tot acolo ajungem. Cel puțin cei mici, nu scăpa măcar cu câteva zile de răceală, care se împrăștie că în Ceata lui Pițigoi: strănută unul, se îmbolnăvesc doi.
La ăștia mici de grădiniță, se împrăștie cel mai rapid. Vine unul puțin răcit într-o dimineață la grădiniță, și în câteva zile toată grupă cântă pe nas. Pentru că ei sunt că o mică turmă, un organism viu care funcționează la comun.
Zilele trecute, Mark a venit de la grădiniță cu o maaare bulină în piept. L-am întrebat pentru ce a primit-o și mi-a spus “A venit toamna!”. Am continuat să îl întreb și mi-am dat seamă că au avut aceeași discuție pe care o avusesem și noi la școală cu ani în urmă: despre frunze, despre fructe, castane, vânturi și ploi. A două zi am aflat de la educatoare că primise bulină pentru că a spus “vântul bate cu putere”, atunci când a fost întrebat care sunt semnele de toamnă. Mi-am amintit imediat de remarca colegului meu de clasă de acum câțiva ani.
A venit din nou toamna. Iar eu încep deja să am un deja-vu, cu mucișori, tuse, siropuri și aerosoli.
Să fim sănătoși cu toții!
Leave a Reply