35 de lucruri pe care nu (cred că) le știți despre mine

Asăzi este ziua mea, împlinesc 35 de ani, și m-am gândit să vă povestesc câte ceva despre mine, lucruri haioase sau mai puțin haioase din viața mea, care m-au ajutat să devin ceea ce sunt astăzi.

1. M-am născut în Roman, unde locuiau bunicii din partea mamei. O vreme am locuit cu părinții mei la Zalău, apoi ne-am mutat la Roman, unde am locuit până am plecat la facultate.
2. Când aveam un an, am dezmembrat complet un ceas deșteptător, rotiță cu rotiță, fără nici un fel de instrument ajutător. Nimeni nu și-a dat seama cum am reușit. Câteva luni mai târziu, am desfăcut un radio Tranzistor. Și această “reușită” a rămas la fel de misterioasă pentru familia mea.
3. Când eram mică voiam să mă fac “babelină”, adică balerină.
4. Bunica mea gătea foarte bine, și cel mai bine se pricepea la prăjituri. Iar mie îmi plăcea tot ce gătea ea. Asta mi-a afectat definitiv cariera de balerină.
5. Port ochelari de la 3 ani. Aveam niște rame mari, stil Harry Potter. Dar pe atunci nu exista încă Harry Potter, deci eram doar o fetiță cu ochelari foarte mari.
6. La grădiniță, reușeam să învăț pe de rost aproape toate poeziile de la sebare. Așa că nu era nici o problemă dacă lipsea un copil. Spuneam eu poezia lui și serbarea mergea în continuare. Eram o mică “tocilară” încă de pe atunci.
7. Când eram în clasa I am aflat că nu există Moș Crăciun. A fost primul și ultimul an în care mi-am cumpărat singură cadoul. Pe moment mi s-a părut o experiență foarte interesantă, dar anii următori am preferat să mă prefac că Moș Crăciun există și să îi las pe părinți să îmi facă cadouri surpriză. Chiar și acum fac la fel. Mă bucur nespus să găsesc ceva pentru mine sub brad.
8. La 2 zile după ce am aflat că nu există Moș Crăciun, a izbucnit Revoluția. Era în Decembrie ’89. Am fost convinsă că motivul izbucnirii revoluției are legătură cu faptul că nu există Moș Crăciun.
9. La școală am fost mereu printre elevii cu note bune. Cel mai mult îmi plăcea matematica. Mai târziu am descoperit că îmi place fizica și probabil așa și-au explicat părinții mei, inclinația mea din copilărie pentru demontat ceasuri și aparate de radio.
10. Prima limbă pe care am studiat-o la școală a fost franceza. Era o perioadă în care toată lumea învăța engleză, și mult timp am crezut că nu o să mă ajute la nimic să știu franceză. Din fericire, chiar îmi plăcea și învățam foarte ușor.
11.  Vacanțele de vară mi le petreceam la țară, într-un sat mic de munte, numit Hârja. De acolo am cele mai frumoase amintiri din copilăria mea, alături de cei trei verișori ai mei. Imi plăcea foarte mult să citesc, și devoram orice carte îmi pica în mână.
12. Îmi plăcea să joc remi cu bunicii, cu străbunica și cu părinții. Făceam asta în duminicile ploioase. Îmi plăcea atât de mult, încât în curând ajunsesem să câștig aproape de fiecare dată când jucăm. Soțul meu a jucat doar o data remi cu mine. De atunci refuză să mai jucăm împreună.
13. Mama și bunica mergeau mereu la croitoreasă să își facă haine, pentru că oferta din magazine era foarte slabă. Nu scăpau până nu mă luau și pe mine, și de cele mai multe ori trebuia să îmi facă și mie ceva pe comandă. La final, îi ceream croitoresei resturile de materiale, din care făceam haine pentru păpuși.
14. La 12 ani purtam apărat dentar pentru îndreptat dinții. Aveam în continuare ochelari, și eram destul de dolofană, pentru că nu scăpasem de pasiunea pentru dulciurile făcute de bunica. Adăugați asta faptului că aveam ochelari și eram pufoasă, și o să aveți o imagine completă.
15. La 13 ani, am fost operată de apendicită cu o zi înainte de ziua mea. Cu toate că nu am avut voie să mănânc tort (și asta a fost o lovitură grea pentru mine), am avut o aniversare foarte frumoasă. Salonul de spital s-a umplut de prieteni și colegi, care mi-au adus flori și cadouri, și au încercat să mă înveselească. M-au înveselit atât de tare, încât mă durea operația când râdeam, și veneau mereu asistentele să ne atragă atenția că suntem prea gălăgioși. De la părinți am primit cadou un ursuleț din pluș, căruia i-am pus numele Apendic.
16. Din materiile de la școală, cel mai mult uram sportul, și cred că este ușor de înțeles de ce. Cel mai mare supliciu era proba de rezistență. O tură de stadion era pentru mine cel mai mare chin.
17. Formația mea favorită a fost Roxette. Unchiul meu călătorea mult și îmi aducea mereu casete care la noi nu se găseau. Ascultăm casetele până se încurca banda. M-au ajutat să învăț limba engleză mult mai repede .
18. A urmat apoi pasiunea pentru rock, perioadă în care ascultam Bon Jovi. Începusem să mă îmbrac destul de rebel, și favorita mea era o cămașă din flanel, cu pătrate mari, alb cu negru. Eram foarte băiețoasă și nu ieseam din bocanci decât atunci când mergeam la mare.
19. În anul în care am dat admitere la liceu am început slăbesc, probabil de la stresul legat de admitere. Scăpasem de aparatul dentar (în sensul că îl aruncasem la gunoi într-o zi), și nici nu mai aveam așa multe coșuri. Ce, am uitat să vă spun că aveam coșuri? Ați văzut voi adolescenți fără coșuri? Ușor ușor am început să-mi redescopăr latura feminină, si spre finalul liceului , aveam părul lung și începusem chiar mă machiez.
20. Din fericire, Mama a sesizat imediat primele tentative de machiaj cu ruj maro, fond de ten mult prea alb, aplicat doar pe coșuri și mult creion negru dermatograf. Ca să evite niște apariții dezastruoase, stil Halloween, mi-a arătat într-o zi cum se folosesc toate produsele cosmetice și mi-a facut cunoștință cu demachiatul.
21. Mereu mi s-a părut interesant șofatul, așa că primul lucru pe care l-am facut după ce am implinit 18 ani a fost să imi iau carnet de șofer.
22. Nu prea am avut incidente rutiere, cu o singură excepție. Mergeam spre mare și s-a produs un scurcircuit la sistemul de ventilare a mașinii. Am vazut că iese fum de sub capota și am oprit. Motorul a ars complet, deși au oprit foarte mulți și au încercat să stingă focul cu extinctoarele pe care le aveau în mașini. Au venit imediat pompierii și politia, așa că am reușit să blochez circulația pe autostradă într-o seară de vineri când toata lumea mergea spre mare.
23. Am facut cea mai plictisitoare facultate: Contabilitate și Informatică de Gestiune. Nici acum nu știu cum am ajuns să mă înscriu la această facultate.
24. Aș fi făcut orice să scap de cursurile de Contabilitate, așa că am aplicat pentru o bursă Erasmus în Franța. Cei 12 ani de franceză au dat în sfârșit rezultate. A fost cel mai interesant an din punct de vedere școlar, și chiar mi-a plăcut foarte mult ce am învățat acolo. Mai mult, a fost o experiență care m-a ajutat să mă cunosc mai bine. Am câștigat multă încredere în mine: dacă am reușit să mă descurc un an departe de casă, puteam să fac orice.
25. După facultate, toți colegii mei își trimiteau CV-urile la firme de audit. Am aplicat și eu la Pricewaterhouse Coopers și după un proces destul de greu de selecție am primit o ofertă de angajare. Atunci mi-am dat seama că nu vreau să lucrez în audit, și am refuzat-o. Toți colegii mă priveau ca pe o ciudățenie pentru că refuzam un job la care mulți visau.
26. M-am înscris imediat la cursurile unui master în limba franceză, făcut în parteneriat cu Facultatea din Orleans și mi-am continuat studiile în Finanțe și Control de Gestiune. La finalul masteratului m-am angajat într-o multinațională. A fost primul job full-time și mi-a plăcut foarte mult. Așa a început cariera mea în corporații.
27. Am lucrat apoi pentru două bănci. În prima am lucrat doar câteva luni, și imediat am fost recrutată de cea mai mare bancă din Romania. Acolo am lucrat timp de aproape 6 ani, și mi-a plăcut foarte mult pentru că aveam colegi și manageri de la care am învățat foarte multe lucruri. Deși lucram foarte mult, atmosfera era foarte plăcută, și am legat multe prietenii de durată cu colegii.
28. La 25 de ani, m-am simțit pentru prima dată frumoasă. Mi-am dat seama ce pierdere de timp și energie în toți in anii în care am fost victima complexelor si insecurităților. Ajunsesem în sfârșit în punctul în care am inteles că nimic nu este mai important decât încrederea pe care o am eu în mine.
29. La 27 de ani mi-am pus iar aparat ortodontic fix, pentru că cel purtat în copilărie nu rezolvase în totalitate problema dinților. Toată lumea era șocată: “Cum să porți aparat dentar la vârsta asta?”,”Cine se mai uită la tine?”,”Tu când te mai măriți?”
30. La câteva luni după ce am început să port aparatul dentar, l-am cunoscut pe soțul meu, care m-a plăcut așa cum eram, cu dințișorii mei cu bracketi și cu vorbitul peltic.
31. Relația mea cu sportul s-a schimbat de-a lungul timpului. Am început să merg frecvent la sala, să alerg și am descoperit că imi face plăcere sa fac sport. La 23 de ani am învățat să schiez, la 26 să patinez, la 30 să merg pe bicicletă. Exact, la 30!
32. Am ținut multe diete, dar singura care a avut rezultate, a fost cea pe care am ținut-o înainte de nuntă. După o lună de dietă, aveam 52 de kilograme. Aproape aceeași greutate ca în clasa a 4-a.
33. Primul blog l-am început în 2012. Se numea Bulendre.wordpress.com și l-am creat pentru a vinde hainele pe care nu le purtam. Ulterior am început să scriu multe articole legate de modă, tendințe și shopping. Îmi doream să fie un ghid pentru femeile care lucrează în corporații și sunt în căutare de idei de ținute business. În 2013, soțul meu mi-a cumpărat domeniul ancasdiary.com. A fost cadoul lui de 8 Martie pentru mine.
34. Pasul în anteprenoriat l-am facut după nașterea primului copil. Am început un drum despre care nu știam foarte multe lucruri, dar în care am învățat că nu există “nu pot”, și care îmi aduce multe satisfacții.
35. Astazi împlinesc 35 de ani, și sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am: doi copii minunați, un soț fantastic și o familie care mă susține. Îmi place ceea ce fac pe plan profesional și mă implic cu toată inima. Am un blog care îmi aduce satisfacții personale, și pe care îmi este drag să scriu. Am muncit mult pentru tot ce am astăzi și știu că tot ce mi-aș propune de azi înainte să fac, ține doar de mine.

Vă mulțumesc că îmi citiți blogul și sunteți alături de mine în această zi frumoasă!