Am trecut cu bine de primele (și sper eu ultimele) câteva nopți cu colici din viața de mămică. Aproape cinci nopți la rând am am dormit foarte puțin pentru că cel mic avea dureri de burtă și plângea mult seara înainte de culcare. Cu greu reușeam să îl calmez după ce îl țineam mult pe brațe cu burta în jos și îl legănam pe brațe.
Două seri la rând, m-am plimbat mai bine de o oră cu el pe brațe, l-am legănat, am încercat să îi pun sunete albe pe youtube, nimic nu a funcționat. Într-un final l-am pus în Marsupi, și s-a liniștit de la căldura corpului meu. M-am mai plimbat puțin prin casă cu copilul în Marsupi și a adormit. Magic. L-am mai ținut o vreme pe piept să fiu sigură că a adormit profund și că s-a liniștit și apoi m-am culcat și eu. Era târziu, aproape de ora 2.
A doua zi eram atât de obosită, încât nici nu simțeam că aș fi dormit. Soțul incerca să glumească să îmi spună că altă dată aș fi rezistat unei nopți de bâțâială în club fără probleme și a doua zi aș fi fost fresh. “Ei bine, acum mi-a lipsit muzica și un cocktail” am încercat și eu să dau o replică haioasă. “O să mă pregătesc mai bine pentru diseară.”
Pe măsură ce se apropia seara, începusem să mă tem că iar vom avea un episod luuung de plânset nocturn și plimbări prin casă. Nu mă speria atât de tare faptul că nu dormeam eu, ci mă îngrijora durerea care îl supăra pe cel mic. Încercam să găsesc o explicație pentru acest episod, deoarece colicii nu apar la 3 luni, atunci încep să dispară.
Am sunat un consultant în alăptare și am încercat să găsim cauza. Am făcut o recapitulare a tot ce mâncasem și nu îmi dădeam seama unde am geșit. Tot discutând cu ea despre ultimele zile, am ajuns la concluzia că un anumit aliment pe care l-am consumat în cantitate mai mare, e posibil să îi fi cauzat colici. Și am decis să îl elimin.
În aceea seară, postasem pe facebook o poză facută în noaptea în care am dormit cel mai puțin și m-am bucurat să văd câte mame mi-au trimis gândurile lor bune sau mi-au dat soluții care au avut rezultate în cazul copiilor lor. Este minunat să simți că ai sustinere și ajutor din partea prietenilor. Fiecare gând bun mi-a dat putere și încredere că va fi bine și că este o fază trecătoare. O prietenă ne-a trimis un flacon de picături anticolici care îi rămăsese nedesfacut, câteva mamici m-au sunat sau mi-au trimis mesaje private cu soluții și mai ales gânduri bune.
Seara a început deja mai ușor pentru că eram mai relaxată. L-am pus pe Andy în Marsupi de la primele scâncete și s-a liniștit mult mai repede. A adormit după o oră și am avut și eu timp să mă odihnesc puțin. Iar noaptea următoare a fost una liniștită. A adormit ușor în timp ce mânca și a dormit ca un prunc toată noaptea, cu două pauze scurte de masă. Ca în vremurile bune.
Azi suntem din nou veseli și odihniți și cu chef de joacă.
Vă mulțumim mult pentru gândurile bune! Orice mamă are nevoie de încurajări și de sfaturi, de o vorbă bună și îmbrățisări, atunci când simte că nu mai are puteri. Când o mamă vă spune că este obosită și nu mai are energie, spuneti-i un cuvânt frumos, ajutați-o să se relaxeze și să se liniștească, doar așa va reuși să își aline puiul și să își găsească forța să meargă mai departe. În cazul nostru, au făcut minuni!
Leave a Reply