Born Abroad – Nașterea în Austria

Astăzi barza vine din Austria, de unde ne aduce vești despre nașterea unei fetițe tare simpatice. Povestea nașterii ei este una ca la carte: totul bine planificat, bine pus la punct, fiecare detaliu bine pregătit din timp. Oare de ce nu ne miră asta fiind vorba despre sistemul de sănătate austriac?

SARCINA ȘI PREGĂTIRILE PENTRU NAȘTERE

În Austria îngrijirea medicala se face numai pe bază de asigurare sau contra cost. Fiecare asigurat primește un card de sănătate care, ținând cont că ei nu au ID, este cam cel mai important document. Asigurarea cea mai raspandita este WGKK – Wiener Gebierskrankenkasse, care acoperă cea mai mare parte din serviciile medicale obișnuite și este asigurarea lor publică.

Din momentul în care bănuiești că ești însărcinată și până obții o programare la ginecolog, poate trece ușor o lună – organizare nemțeasacă, trebuie să planifici totul cu mult timp înainte. Oricum sarcina este constatată numai în momentul în care începe să bată inima fătului (adica prin săptămâna 8). Atunci primești un carnețel “Mutter Kind Pass” – Caietul Mama și Copilul, în care sunt înregistrați anumiți parametri pe perioada sarcinii și în primi doi ani ai copilului.

De vizitele regulate la medic (ginecolog și apoi Pediatru) depinde dacă primești banii pe concediul de maternitate (min 5 vizite medicale pe perioada sarcinii) și alocația copilului. Există un plan bine stabilit de verificări și analize atât pe perioada sarcinii cât și în primii doi ani ai copilului. La acestea se mai pot adauga și altele în funcție de vârsta și istoricul de sănătate a mamei.

În general, un medic care profesează la spital public poate avea numai cabinet privat si invers. Așa că dacă îți dorești să ai același medic pe perioada monitorizării sarcinii și pentru naștere, trebuie să plătești consultațiile din timpul sarcinii (100-150€/ vizită) sau spitalizarea pentru naștere (4.000-5.000€)

Există și varianta a 3a în care poți alege să mergi la un cabinet cu decontare directă și să te înscrii să naști tot la un spital public. Medicul trimite tot dosarul tău la spital, iar acolo ți se analizează dosarul și îți mai cer dacă este cazul alte investigații, ca să fie totul pregătit pentru când va veni momentul nașterii. Ți se prezintă spitalul, camerele de nașteri și se discută ultimele amănunte. Înregistrarea la spitalul la care urmează să naști se face cel târziu în luna a 5-a de sarcină. De altfel tot atunci ar trebui să cauți loc la grădiniță dacă vrei să duci copilul de la 1 an. 

Eu am ales un medic cu cabinet privat și am născut, tot cu el, la AKH – Allgemainde Kranken Haus – Spital General care primește numai nașteri cu probleme și urgente. Nu este maternitate, au numai o secție mică de nașteri, însă pentru mine, având probleme de sănătate care puteau afecta nașterea, a fost cea mai bună soluție. 

Tot din cauza problemelor de sănătate, după mai multe investigații, doctorul a decis să facă operație de cezariană cu 2 săptămâni înainte de termen pentru a evita coborarea copilului și începerea contracțiilor. În Austria cezariana se face numai pe motiv medical, urgențe sau în unele cazuri de sarcină multiplă. 

Nașterea

M-au internat cu o zi înainte de operație. Nu am avut asigurare privată așa că am fost cazată în cameră dublă fără ca tatăl copilului să poată rămâne peste noapte cu noi. 

După ce m-am instalat în salon, au venit pe rând: 

– anestezista să îmi povestească cum o să decurgă totul și cum o să fie tot timpul alături de mine și o să-mi spună tot ce se întâmplă de partea cealalta a cearceșafului (a câmpului steril)

– asistenta, să mă anunțe care va fi programul de a doua zi: la 8 am este programată operatia deci la 7 am plecăm spre sala de operații, la 6 am vine ea în salon să monitorizeze fătul (la 5 am mă trezesc să fac duș și să mă machiez, completez eu, citind peste tot sfatul acesta :))

– medicul, să imi mai dea ultimele sfaturi și încurajări

– moașa, să îmi spună că va fi alături de echipa de Medici de la începutul operației și că va avea grijă de copil până vom fi amândoi stabili.

A doua zi lucrurile s-au întâmplat exact cum a fost planificat. Soțul a avut voie în sala de operații și a stat alături de mine tot timpul până cănd doctorul a scos fetița. Atunci moașa mi-a spus că totul este în regulă, mi-a arătat copilul un moment și l-a chemat pe tată să o însoțească împreună cu fetița.

Tatăl a fost tot timpul cu copilul, cât moașa i-a făcut o examinare rapidă: l-a cântărit și l-a măsurat, i-a numărat degetele. După ce au terminat evaluarea, au îmbrobodit-o într-un prosop, i-au făcut o poză si i-au pus-o în brațe tatălui. Apoi l-au trimis înapoi în sala de operație lângă mine. Acolo au și rămas până la sfârșitul operației, în ambulator și apoi sus în cameră. Tot timpul au fost amândoi cu mine. Copilul mi l-au pus pe piept cum am ieșit din operație și a rămas așa acolo când eram încă anesteziată. Moașa a stat lângă noi și ne-a învățat pe amândouă ce e de făcut. Au mai luat-o de lângă mine cam o oră să îi mai facă câteva verificări, timp în care mișuna pe lângă mine o armată de medici, asistente, moașe, îngrijitori, fiecare cu treaba lui foarte clară. 

ÎNGRIJIREA DUPĂ NAȘTERE

Apoi au urmat 5 zile de vizite regulate: medic, asistentă, îngrijitoare, moașă. Nemtește. Carafe cu ceai de stimulate a lactației, asistente cu paracetamol, îngrijitoare cu bandaje, moașe cu metode de alăptat. 

Meniul era croit special pentru mine (colega de cameră cu naștere naturală avea cu totul alt meniu): de la două supe la prânzul de dupa operație și o felie de pâine neagră cu brânză slabă la cina, la tafelspitzel (felii de vită fiartă cu cremă de spanac și cartofi fierți). 

Asistentele au fost impecabile. Moașele, foarte diferite, dar toate reci și dure. A doua zi după naștere o moașă i-a făcut baie copilului. Pana atunci a stat asa cum am născut-o, ștearsă numai un pic pe ochi ca să poată să-i deschidă. Ne-a explicat tot ce trebuie să facem o singura dată, ne-a împachetat copilul și “Poftim, să vă fie de bine! Descurcați-vă!”

Foarte multă consiliere și susținere în alăptare nu am avut. Patru nopți am făcut cărare între salonul meu și zona de moașe cerând sfaturi: „Ce nu fac bine? Copilul plânge continuu!” Mereu îmi spuneau că fac totul bine, să continui. Abia a doua noapte mi-au acordat puțină atenție și mi-au dat sfaturi care au funcționat într-un final. În același timp nu s-a pus nici un moment problema să nu alăptez sau să ne „vină în ajutor” cu lapte praf. Nu se punea problema să plec din spital înainte să alăptez corect. Au facut totul ca la carte, dar nu m-am simțit niciodată cu adevărat susținută.

Un aspect care m-a încântat a fost că duceam bebelușa la moașe îmbrăcată și învelită și o găseam numai în cămășuță, cu picioarele goale și dezvelită 🙂 Nu a purtat niciodată caciuliță în interior. Mi-au spus să o îmbrac cum mă îmbrac eu plus încă un strat subțire și să o țin la maxim 24 grade, ideal 23. Să-i fac baie o dată pe săptămână în primul an de viață, numai cu apă și ulei de migdale. 

Ne impulsionau să ținem copiii în pat cu noi, încă din prima noapte, nu în pătuțul lor. Patutul era numai pentru transport pentru că nu aveam voie să mergem cu copii în brațe pe holurile spitalului. 

Medicii și asistentele ne spuneau să ducem copiii la moașe când mâncam și dimineața cât timp ne facem duș, moașele ne criticau și aveau mereu priviri dezamăgite. Abia în noaptea în care s-a instalat lactația au stat cu mine și m-au îngrijit mai mult decât mă așteptam. A doua zi, când totul a fost ok, am plecat acasă. Am stat în total 6 zile în spital, maxim admis pentru naștere și de altfel exact numărul de zile recomandat în caz de cezariană.

LA ÎNTOARCEREA ACASĂ

Odată plecată din spital, în decurs de 3 luni poți să revii la spital pentru orice problemă sau întrebare, orice. În pachet este inclusă și o vizită acasă din partea unei moașe din comunitatea din districtul în care locuiești.

De la primărie primești un rucsac cu multe produse pentru îngrijirea bebelușului. Este un rucsac atât de bun și comod încât îl vezi extrem de des purtat pe stradă. Rucsacul conține, pe lângă foarte multe pliante cu informații extrem de utile, o mapă pentru acte, scutece, mostre de creme și produse de îngrijire a copilului, mici jucărioae, un body și o păturică pe care o folosim și acum, o cutie pentru medicamente și multe alte nimicuri, toate foarte utile și de foarte bună calitate. 

Experiența nașterii pentru mine a fost una extrem de plăcută din toate punctele de vedere și chiar dacă am fost departe de casă, nu am simțit că îmi este greu pentru că aici  toată lumea este pro copii, probabil pentru că rata natalității este foarte scăzută. Toată lumea ne ajută peste tot: la trepte, în mijloacele de transport, oriunde. O mamă cu un copil este privită mereu cu admirație de cei din jur, și tratată cu multă atenție. Poți să alăptezi oriunde în public, fără să fii privită urât sau insistent de ceilalți. Este extrem de ușor să crești un copil într-o societate în care ceilalți te ajută și te susțin, iar copiii și mamele cu copii sunt considerați așa cum este și normal, o resursă foarte importantă pentru creșterea și dezvoltarea țării.

Săptămâna următoare vom călători în Marea Britanie, ca să aflăm poveștile unei mame care a adus pe lume doi băieței: unul prin naștere naturală și unul prin cezariană. Dacă doriți să susțineți proiectul Born Abroad, vă reamintesc că orice like, share sau comentariu contează. Hastagul campaniei este #BornAbroad.

Parteneri media: Qbebe, Diva Hair, Bebelu, Urban Kid, Centrul de parenting, Romania Healing, Naste Natural, CristinaOtel.ro, ZanaScutecel.ro, Johannasburg.ro, MamicaZburatoare.ro, Frunzaresc.eu, ȘiBlondeleGândesc.

Sponsori: Spectra, Bioderma, Libris