Mă uit la el cum își agită în aer mânuțele și piciorușele mici. Nu stă o clipă atunci când e treaz. Îi întind un deget și el mă prinde cu mânuță lui pufoasă și mă strânge tare de tot. Încep să îi vorbesc și el râde, apoi îmi răspunde gângurind și începem să conversăm într-o limbă pe care eu nu o stăpânesc foarte bine, dar pe care nu mă mai satur să o ascult.
Chiuie și apoi gângurește iar, îmi trage degetul către gurița lui și ar vrea să îl molfăie puțin, la fel cum face cu toate lucrurile pe care le prinde. Trag degetul înapoi și îl văd cum deja se supără, și colțurile guriței mici se lasă în jos, parcă-parcă ar începe să plângă. Îl gâdil un pic sub bărbie și pe burtică, și râde iar. I-a trecut supărarea. Acum suntem din nou prieteni și reluăm joacă și gângureala.
Timpul zboară repede. Au trecut 3 luni de când suntem 4, trei luni de când sunt din nou mamă de bebeluș.
Era micuț și plângăcios și din prima noapte mi-a arătat că doarme mai bine la mine în brațe decât în pătuț, că știe să se facă auzit atunci când îi este foame, dar mai ales că știe să se facă iubit.
E vesel și râde cu poftă atunci când îi acordăm atenție, e mâncăcios și ține să ne atragă atenția că nu e de glumit cu un bebeluș flămând. E fericit când îi fac masaj, se întinde și se alintă, iar în cădiță stă că un pășă și așteaptă să îl spăl peste tot.
Nu prea îi place la plimbare cu mașina, dar e mare amator de plimbări cu căruțul sau în Marsupi.
Este cel mai fericit când îl pun în balansoar în mijlocul sufrageriei să ne vadă pe toți ce facem. Și nu ratează nimic. Inspecteaza cu ochii lui mari fiecare mișcare, fiecare gest și e mereu cu ochii pe fratele mai mare.
Pentru că fratele mai mare este punctul lui de maxim interes, e centrul universului lui. Cum îl aude vorbind, întoarce capul în direcția lui, își agită mânuțele mici, râde și gângurește. Îi urmărește atent fiecare mișcare, se uită cu ochii mari când îl vede cum se joacă și îl ascultă cuminte când îl aude cântând.
Mă topesc după piciorușele lui pufoase și după mânuțele cu pernuțe moi. Mă uit cu mândrie cum crește repede și cum lasă în urmă hăinuțe mici. Îmi vine să îl pup toată ziua, pe obrăjorii dolofani, pe piciorușele care nu stau locului o clipă, pe burtica cu miros de cremă de bebeluș.
Nu știu când au trecut trei luni, probabil între 2 scutece schimbate, între 2 nopți cu mai puțin somn, între 2 gângureli vesele. Dar știu că au trecut prea repede și aș vrea să îl opresc puțin în loc. Să mă bucur mai mult de bebelușul meu. Azi nu mai vreau să mă grăbesc nicăieri, azi vreau să îmi umplu nările cu parfum de copil și să ascult muzica unui gângurit.
Minunat. Sa ne traiasca bebelusii, sa ne bucuram de ei. Al meu are aproape 5 luni ❤️
Felicitari! Sa fie sanatos si sa iti aduca multe bucurii!
Da, minunata perioada asta! Si minunatele sentimentele care ne incearca.