“In experiența nașterii este mult prea importantă valoarea si caldura umană” ne spune o mămică care a născut de două ori în Italia, la același spital, cu aceeași moașă. Deși cele două nașteri au fost foarte diferite, la final a rămas cu o impresie frumoasă legată de personalul medical care a asistat-o. Haideți să aflăm cele două povești.
Două experiențe de naștere, la distanță de 3 ani, același spital, aceeași mama, si totuși totul foarte diferit.
Singurele aspecte în comun sunt confortul spitalului, atenția si căldura enormă a moașelor și…… lipsa totală de anestezie epidurală :(((
Prima naștere: o lungă, lungă noapte de durere. În ziua exactă a termenului, mă trezesc cu mici dureri ce cresc pe parcursul zilei. Abia seara pe la 22 ne hotărâm sa mergem la spital pentru că durerile deveniseră ceva mai puternice, dar evident, nici pe departe ca cele ce urmau sa vină. La spital, doctorița de gardă mă vizitează și mă sfătuiește să mă întorc acasă, să mă relaxez, să fac o baie caldă, și să mă întorc peste câteva ore, având in vedere ca aveam dilatație doar de 2 cm.
În general te încurajează sa petreci cât mai mult din travaliu în intimitatea și confortul propriei case, dar depinde de fiecare cât reușește. Trebuia să iau eu hotărârea, ori ramân la spital în cameră și aștept să ajung la dilatația normală pentru a intra în sala de naștere, ori mă întorc acasă si petrec următoarele ore în confortul casei mele unde mă pot relaxa mai bine. Hotărăsc sa ma întorc acasă, dar nu reușesc. La 5 minute după vizită durerile se înmulțesc în mod incredibil, deci intru imediat în sala de naștere. Primele ore mi le aduc aminte cu o senzație plăcută. Am ales sa fac travaliul în apă îi intr-adevăr m-a ajutat foarte mult. Îmi aduc aminte apa călduță care ma ajuta să mă relaxez, moașa foarte drăguța care ma încuraja, soțul meu care mă ținea de mâna.
O alta alegere pe care o făcusem înainte de naștere, a fost aceea de recolta celulele stem, deci după câteva ore de travaliu în apă, a trebuit să ies, pentru că recoltarea și deci nașterea nu poate avea loc în apa.
Și aici se schimbă brusc situația: dureri mult mai mari, “găuri” de memorie, foarte multă sete, unele convulsii, frig crunt alternat cu un cald excesiv, momente in care pur si simplu ațipeam intre contracții si mult prea multe ore în care copilul a rămas blocat în canalul de naștere. Nu știu de ce nu au folosit tradiționala ventuza sau forcepsul, știu doar ca m-au încurajat enorm de mult sa încerc diverse poziții care sa ajute copilul sa coboare, dar nu am avut puterea să fac nici măcar una… urmarea a fost un bebe cu un cap luuung, dar care si-a revenit singur la normal în 2/3 zile.
Presupun ca va întrebați de ce nu am făcut anestezia epidurală. Pentru că în multe spitale din Italia (nu in toate) nu este garantată. În spitalul în care am născut puteai obține epidurala doar de luni pana vineri, de la 8 la 17, când echipa de anesteziști este completă, deci unii dintre ei se pot dedica nașterilor fără sa se riște ca eventualele cazuri cu adevărat grave sa nu aibă anesteziști la dispoziție. Deci, daca naști noaptea sau in weekend, cu siguranță nu vei avea epidurala… 🙁 Sincer, înțeleg si sunt de acord cu această politică. Fiecare spital își organizează fondurile și forța de muncă cum consideră mai bine. Și în situația în care nu ai fonduri pentru a angaja o echipă extrem de numeroasă de anesteziști, este ok să îi folosești pe cei prezenți pentru situații în care anestezia este vitală. Până la urmă, fiecare este liber să își aleagă spitalul în care să nască și chiar sunt destule în care anestezia epidurală este absolut garantată.
Chiar dacă am suferit enorm de mult într-un travaliu de 12 ore, amintirea este foarte pozitivă datorită prezenței și căldurii, competenței și susținerii primite din partea moașelor. Am fost mereu urmărită cu mare răbdare, pozitivitate, liniște si extrem de multă implicare din partea lor. Va întrebați unde era medicul? Medicul apare în timpul travaliului doar dacă sunt probleme, în rest ești mereu în prezența soțului și a mașelor cu adevărat de nota 10!
În ceea ce privește alăptarea și cele 3 zile petrecute în spital după naștere, totul a fost minunat. Asistentele si moașele au fost mai mult decât implicate în alăptare și în îngrijirea mea și a bebelușului, prezente la orice oră (treceau sa vadă cum ne simțim și dacă avem nevoie de orice din jumătate în jumătate de ora și zi și noapte), continuau să stea cu mine pe pat și câte jumătate de oră să îl ajutăm împreună pe cel mic să se prindă bine de sân și să mănânce. Politica lor este să nu le dea lapte artificial deloc în primele 2/3 zile și să intervină cu lapte artificial în adaos doar dacă scade greutatea copilului sub un anumit nivel. Din păcate noi am ieșit din spital cu adaosul de lapte artificial.
Asistentele sunt extrem de atente și prezente, dar nu te înlocuiesc, doar te ajuta 🙂 copilul rămâne mereu cu tine, 24/24, iar tatăl si eventualii frățiori pot sta cu tine și bebe în camera toată ziua.
A doua naștere… în același spital, convinsă 100% de alegere datorită experienței pozitive din toate punctele de vedere, mai putin lipsa epiduralei. Dar, între timp, în cei 3 ani care trecuseră, se schimbase politica spitalului și epidurala a devenit garantată 24/24!!!!! Minunat!!!! Visul mi se împlinește și mă duc extrem de liniștită să nasc în același spital 🙂 Regăsesc (destinul) aceeași moașă cu care se născuse primul copil. De data asta nu mai cer să nasc în apă, sunt proiectată pe idea ca totul va merge mult mai repede și mai ușor decât data trecută, mai ales cu ajutorul epiduralei. Încep un travaliu ca la carte, știu să respir, știu la ce să mă aștept când începe contracția, chiar între o contracție și alta povestesc câte ceva moașelor despre fiul cel mare la care îmi zbura mereu gândul. De data asta nu am goluri de memorie, sunt total prezentă cu situația sub control. După circa o oră cer epidurală. Răspunsul nu este negativ, teoretic nu mi se poate nega anestezia epidurală, dar începe un proces de amânare continua a anesteziei din diverse motive: trebuie să refac analizele de sânge, apoi trebuie să aștept schimbul de tură al anesteziștilor, apoi sunt sfătuită sa nu mă grăbesc cu epidurala că mă descurc minunat și fără și nu e necesară, îmi explică că dacă îmi fac epidurala acum travaliul va deveni mai lung și e un păcat pentru că merge totul bine și am șanse să termin în scurt timp. Între timp, trec orele și ajung la o dilatare de aproape 10 cm, și nu se mai poate face epidurala. Poate aveau dreptate, poate a fost mai bine așa, dar eu îmi doream mult prea mult să simt mai puțină durere. Mă simt luată peste picior și îi vorbesc (cât reușesc) foarte serios moașei care îmi era totuși foarte dragă. Manifest dezamăgirea și supărarea de a ma simți luată peste picior, cu un joc psihologic greșit față de o mamă în travaliu. Îi spun că ar fi fost mult mai bine și eficient să știu de la început ca ei vor încerca să nu îmi facă epidurala dacă mă descurc și fără, probabil că mi-aș fi adunat și dozat puterile altfel.
A doua naștere avea toate șansele să fie “floare la ureche”. A fost oricum mult mai ușoară decât prima, dar dezamăgirea față de jocul “avem epidurala, dar te păcălim și nu îți facem” mi-a lăsat un semn destul de adânc.
Din fericire îngerașul meu numărul doi, incredibil de frumos, dulce si cuminte și următoarele 3 zile în care am regăsit caldura și atenția deosebita a personalului, au șters dezamăgirea.
Întrebarea este daca aș naște eventual și al treilea copil în același spital sau aș alege unul cu o politica diferită față de anestezia epidurală…. răspunsul este ca nu știu… 🙂 În experiența nașterii este mult prea importantă valoarea și căldura umană 🙂 Poate aș regăsi-o și în alt spital, dar “moașele mele” mi-au rămas așa de dragi ca aș trece în fiecare zi să le salut și să le îmbrătișez.
Săptămâna următoare vom călători în Luxemburg. Dacă doriți să susțineți proiectul Born Abroad, vă reamintesc că orice like, share sau comentariu contează. Hastagul campaniei este #BornAbroad.
Parteneri media: Qbebe, Diva Hair, Bebelu, Urban Kid, Centrul de parenting, Romania Healing, Naste Natural, CristinaOtel.ro, ZanaScutecel.ro, Johannasburg.ro, MamicaZburatoare.ro, Frunzaresc.eu, ȘiBlondeleGândesc.
Sponsori: Spectra, Bioderma, Libris
Elena Munteanu says
Foarte interesant proiectul acesta, Anca 🙂
Acum, procesul nașterii este același pentru femei indiferent de țară. Interesant este de urmărit care sunt abordările cadrelor medicale, protocoalele aplicate la nivel de țară/maternitate etc.