Germania este una dintre țările cu cele mai bune sisteme medicale din Europa. Ca și în Marea Britanie, aici există case de nașteri, anexate spitalelor, în care mamele pot alege să nască natural, fără medicație. Acestea sunt conduse de moașe care oferă tot sprijinul și ajutorul viitoarei mame pentru a avea o experiență de naștere frumoasă și cât mai plăcută. Astăzi aflăm cum decurge o naștere într-un astfel de loc și ce se întâmplă dacă lucrurile se complică pe parcursul travaliului.
Monitorizarea sarcinii
În Germania, sarcina este monitorizată în general de către medicul ginecolog, în cabinete private, doar în caz de urgență sau complicații mergi la spital în timpul sarcinii. Aici începe ramificarea sistemului cu o alternativă care mie mi-a plăcut foarte mult de la bun început: monitorizarea sarcinii și ulterior chiar nașterea într-o așa numită “casă de nașteri”. Este vorba despre instituții oficiale, organizate și conduse de o echipă de moașe, care oferă toate serviciile uzuale în mod alternativ, adică fără medicina clasică (ecografii, medicație) ci totul natural.
La inceputul sarcinii ți se eliberează un “pașaport de mamă” – un fel de jurnal în care sunt documentate toate rezultatele controalelor și ulterior principalele detalii legate de naștere și de bebeluș.
Controalele sunt la început o dată la două luni, urmând ca de la jumătatea celui de-al doilea trimestru să se facă o dată pe lună, o dată pe săptămână în ultima lună. Dacă treci de termenul stabilit la început, controalele se fac zilnic până la naștere. Se așteaptă de regulă două săptămâni după termen până se încep măsuri de inducere a nașterii sau cezariană dacă este nevoie.
Controalele constau în:
- teste generale – tensiune, analize de urină, greutate, circumferința burții, mai târziu măsurat contractiile etc. Aceste teste sunt făcute de către asistentele medicale din cabinet la începutul controlului și rezultatele sunt trecute în “pașaportul de mamă”
- control medical – ascultat bătăile inimii bebelusului, control al stării generale a mamei, analiza rezultatelor la testele generale, teste speciale dacă sunt dorite de părinți sau recomandate de medic.
- ecografii – se recomandă doar trei pe durata sarcinii, iar dacă vrei să faci mai multe, trebuie să le plătești pentru ca asigurarea nu plătește decât serviciile recomandate.
Toate aceste servicii sunt acoperite complet de asigurarea standard de sănătate. Se platește în plus doar pentru investigații care nu sunt considerate absolut necesare (de exemplu pentru ecografie 3D în loc de ecografie clasică plătești o diferență de preț).
Eu am decis să fac monitorizarea sarcinii în mod mixt – unele controale le-am facut la medicul ginecolog (de regulă cele la care urma să fac și ecografie), iar altele (majoritatea) la casa de nașteri din orașul in care locuiesc. Atmosfera foarte familiară, și relaxată, mi-a plăcut farte mult în timpul sarcinii și m-a făcut să decid să nasc in acel loc. Atmosfera este cât se poate de diferită de atmosfera de spital – te simți ca acasă sau ca la un bed & breakfast cochet: peste tot lumânări, lumina caldă, pat confortabil, minge medicinală, cadă pentru naștere în apă, jacuzzi, etc.
În pachetul de sarcină este inclus și un curs de pregătire pentru naștere. Cursul durează circa 16 ore în total și se poate face ori pe parcursul mai multor seri în timpul săptămânii sau într-un weekend, caz în care petreci tot weekendul informându-te despre cum va decurge nașterea, făcând exerciții de respirație. În cele mai multe cazuri participă și partenerul la acest curs și se pune accent și pe pregătirea lui pentru a oferi suport în timpul nașterii și mai ales după. Cursul nu este obligatoriu, dar nu am întâlnit încă pe nimeni care să nu fi făcut acest curs.
Travaliul și nașterea
Nașterea în afara spitalului decurge foarte diferit față de ceea ce cunoaștem din maternitățile din cadrul spitalelor. În primul rând te întorci acasă cu bebelușul la câteva ore după naștere. Se pune mare accent pe nevoile individuale, gravida rămâne acasă sau într-un cadru familiar până când nașterea este avansată, o moașă vine acasă în mod regulat să verifice progresul și este disponibilă telefonic. În rest, nu se folosește medicație de nici un fel (fără anestezie), se folosesc doar metode naturiste oricând este nevoie să se intervina în vreun fel. Când s-a ajuns la punctul la care se consideră că nașterea este avansată, gravida și partenerul (sau insoțitorul) merg la casa de nașteri, unde nașterea continuă într-o atmosferă similară cu cea de acasă. Gravida și bebelușul sunt monitorizați în mod regulat de către moașă, dar gravida nu este legată la aparate de monitorizarem este liberă să se miște cum vreaa, poate chiar să iasă să se plimbe. Noi am ieșit la miezul nopții la o mică plimbare și ne-am întors cu o pizza pentru soțul meu căruia i se cam făcuse foame dupa circa 17 ore de contracții fără întrerupere.
Din păcate însă, nașterea mea nu a decurs până la capăt așa cum mi-aș fi dorit. Deși contracțiile erau foarte puternice și neîntrerupte, progresam foarte lent. După 48 de ore fără somn și fără medicație, am decis să mergem la spital, unde mi s-a făcut o perfuzie ca să nu mai simt contracțiile o perioadă și să pot dormi. După doua ore de somn am căpătat niște puteri de neimaginat și după ce m-am consultat cu moașa la telefon, am decis să ne întoarcem la casa de nașteri, convinsă că de acum totul va progresa normal. Riscul de cezariană era foarte mare în acel moment dacă rămâneam în spital, dat fiind modul cum evolua nașterea mea. Iar eu voiam cu orice preț să evit cezariana.
Orele care au urmat nu au adus o îmbunătățire și deși ajunssesem aproape până în stadiul final al nașterii, a apărut iarăși un blocaj și câteva ore bune nu am mai progresat deloc. Bebelușului îi mergea încă foarte bine, însă eu eram foarte slăbită și aproape în transă. În acel moment moașele (în faza finală ne asistau doua moașe) au decis caă trebuie să ne întoarcem la spital. Mi s-a făcut anestezie epidurală în speranța că asta va accelera procesul și bebelușul se va naște natural. Însă imediat după anestezie, pulsul bebelușului s-a înrăutățit foarte rapid și medicul a decis să facă cezariană de urgență.
Dupa 72 de ore de travaliu, ne-am ținut în sfârșit baiețelul în brațe. Personalul cu care am avut de a face în tot acest timp a fost foarte atent și empatic, ne-au oferit o susținere morală incredibilă și au dat dovadă de răbdare fără margini. Personalul din spital a avut grijă să avem timp doar noi trei după cezariană, să savuram primele momente, chiar dacă situația era foarte dificilă.
După naștere
Bebelușul a fost pus direct pe pieptul meu, am fost duși în cameră și mai întâi am dormit amândoi câteva ore. Direct lângă patul meu era și un pătuț pentru bebe. Însă primele ore a dormit la mine pe piept. După ce s-a trezit am început alăptarea. Asistentele mi-au explicat toate detaliile, cum recunosc dacă chiar bea sau doar “se joacă”, diferite pozitii de alăptare, ce să fac daca am răni sau iritații la sân, masaj de stimulare, folosirea pompei etc. M-au ajutat de fiecare dată când am avut nevoie. Retrospectiv sunt extrem de recunoscătoare că am stat câteva zile în spital și nu m-am întors direct cu bebe acasă, cum ar fi fost după nașterea în casă de nașteri.
Primul control medical al bebelușului se face în spital. Urmează multe alte controale regulate care sunt obligatorii și care se fac ulterior la medicul pediatru.
După patru zile ne-am întors acasă și au început vizitele la domiciliu. La început vine moașa zilnic și e disponibilă telefonic oricând ai nevoie. La fiecare vizită se face o verificare a bebelușului: greutate, cum mănâncă, cum arată buricul, stare generală. Tot moașa evaluează și starea mamei: cum se reface uterul, cum merge cu alăptatul, stare psihică, refacerea cicatricilor.
În principiu suportul oferit este bine gândit și bine intenționat. Însă din experiența mea, dacă nu decurge totul normal, este greu să primești suportul necesar. Dat fiind startul foarte greu de care am avut parte, totul a fost îngreunat: alăptarea a fost un calvar, am avut depresie post-natală pe care nimeni nu a luat-o în seamă, bebelușul era foarte irascibil și a plâns luni de zile foarte mult (startul a fost și pentru el greu).
Particularități ale sistemului medical
De când am avut de-a face cu sistemul medical din Germania pentru prima oară, am fost foarte impresionată de cât de bine funcționează și de nivelul serviciilor pe care le primești ca pacient “normal”, în spitalele de stat. Într-adevar, diferențele dintre spitale sau clinici pot fi destul de mari, însă chiar și în locurile mai prost cotate, serviciile sunt la un nivel superior celor pe care le cunoșteam eu din România.
Nemții sunt cunoscuți pentru talentul lor de a critica sau de a fi nemulțumiți de orice. O atitudine cu multe părți negative, ce e drept, dar și o foarte importantă parte pozitivă: asta e exact ceea ce îi face să progreseze. Faptul că vor tot timpul mai mult, că nu se mulțumesc cu orice. Unul din domeniile în care această atitudine este foarte evidentă este sistemul medical. Deși este extrem de criticat de aproape toată lumea, este de fapt un sistem foarte funcțional, de o calitate de invidiat și accesibil tuturor.
O particularitate când vine vorba de sarcină / naștere mi se pare alternativa reală oferită de “casele de nașteri” descrise mai sus.
Absolut pozitiv este faptul că sunt obligatorii controalele regulate pentru bebeluși (dacă nu le faci la timp, vine protecția copilului acasă) și toate medicamentele de care un copil are nevoie până la vârsta de 18 ani sunt gratuite dacă sunt prescrise de medicul pediatru. Intenția este de a se asigura că toți copiii au aceleași sanse să fie sănătoși și să se dezvolte normal, indiferent din ce mediu social provin.
Concediul post natal
Concediul post natal se diferențiază între:
- perioada de “Mutterschutz” (mot-a-mot “protecție a mamei”) – 6 săptămâni înainte de termenul calculat pentru naștere și 8 săptămâni după naștere (perioada se extinde sau se adaptează în funcție de data efectivă a nașterii)
- concediul de maternitate / paternitate în sine (“Elternzeit”) – până copilul face 3 ani.
În toată această perioadă, gravida / mămica este protejată de concediere indiferent ce se întâmplă cu firma și își menține dreptul de a primi un job comparabil cu cel dinainte de naștere. Ceea ce se schimbă pe parcursul acestei perioade este suportul financiar.
În perioada de protecție a mamei, gravida sau proaspăta mamă nu are voie să lucreze (decât dacă vrea ea neaparat) și este plătită în continuare 100%.
În perioada concediului de maternitate / paternitate se primesc circa 65% din venitul net dinainte de naștere (se ia in considerare media ultimelor 12 luni dinainte de naștere) timp de 12 luni dacă ia doar mama concediu de maternitate sau timp de 14 luni dacă parinții împart concediul și tatăl ia și el minim 2 luni. Suma depinde de venitul dinainte de naștere: cu cât venitul e mai mare, cu atât procentul e mai mic. Suma minimă este de 300 EUR pe lună, iar cea maximă este de 1.800 EUR pe lună.
În perioada care rămâne pana copilul face 3 ani, nu se primește nici un fel de suport financiar suplimentar dacă mama decide să rămână în continuare acasă. În majoritatea cazurilor mămicile se întorc la servici part-time după un an sau doi ani.
Alocația pentru copil este de 192 EUR pe lună pentru primul și al doilea copil, 198 EUR pe lună pentru al treilea copil și 223 EUR pe lună de la al patrulea copil. Alocația se plătește minim pana când copilul implinește 18 ani, iar în cazul în care merge la facultate se prelungește perioada până la maxim 25 de ani.
Aici puteți citi celelalte povești din Campania Born Abroad: Canada, Austria, Marea Britanie, Italia, Spania, Luxembourg, Irlanda, Franța, Danemarca, Suedia, Israel.
Parteneri media: Qbebe, Diva Hair, Bebelu, Urban Kid, Centrul de parenting, Romania Healing, Naste Natural, CristinaOtel.ro, ZanaScutecel.ro, Johannasburg.ro, MamicaZburatoare.ro, Frunzaresc.eu, ȘiBlondeleGândesc.
Sponsori: Spectra, Bioderma, Libris
Dacă ți-a plăcut articolul, te invit să citești și:
Lista de cumparaturi pentru bebe, ce am folosit si ce a fost inutil
Leave a Reply