Aud ca prin vis un scâncet ușor în pătuțul de lângă mine. Am senzația că abia l-am adormit acum câteva minute și iar s-a trezit. Mă uit la ceas. E ora 3 și ceva, asta înseamnă că a trecut o oră și jumătate de la ultima trezire. A doua în noaptea asta. Mai urmează cel puțin una. Îl iau în brațe și mânuțele mici caută să mă prindă. Îl iau cu mine în pat și îl las să își satisfacă pofta de bebeluș flămând.
Închid ochii și visez cum dorm. Cum dorm toată noaptea fără să mă trezesc. Bine fie, pot accepta să mă trezesc o singură dată pe noapte. Măcar câteva ore de somn legate să prind și eu. Îmi dau seama că o noapte întreagă este un vis mult prea greu de atins.
Mă uit la bebeluș să văd ce face. A tras de câteva ori și acum a adormit. Și e atât de cald și de moale și miroase atât de bine. Iar eu sunt atât de obosită, încât simt că mă ia somnul doar când îl privesc cum doarme. Ar trebui să îl pun din nou la el în pătuț, dar știu că nu va trece mult și se va trezi iar. Așa că îl țin lângă mine și adorm și eu lângă el.
Nu trece mult și se trezeste iar. Câteva guri de lapte și adoarme din nou. La fel de moale, la fel de cald. A treia oară în noaptea asta. Nici nu mă mai uit la ceas, nu mai contează ce ora este. Adorm la loc, cu o mănuță mică prinsă de bluza mea de pijama.
Nici nu îmi dau seama când se face dimineața, nu mai știu de câte ori ne-am trezit, de câte ori am adormit. O geană de lumină intră pe sub obloanele trase pe jumătate, și pași mici se aud pe hol. “Mami, e dimineasă! Trezirea!”.
Îl iau în brațe pe cel mare, îl pup și îl scot ușor din cameră. Cel mic încă doarme ca un pașă, în mijlocul patului mare, de parcă simte nevoia să se refacă după atâtea treziri nocturne. Iar eu încep o nouă zi și tot ce pot să sper este că poate la noapte voi dormi un pic mai bine, măcar 3 ore fără pauze.
Eu dacă mă pricep bine la ceva, asta e somnul. Aș putea cu ușurință să devin “Professional Sleeper” dacă ar exista meseria asta. Eu nu știu ce înseamnă să nu poți adormi, eu adorm înainte să pun capul pe pernă și nu îmi amintesc când a fost ultima noapte în care am avut insomnii. Am dormit în avion, pe vapor, în mașină, pe barcă, în tren, am ațipit chiar și în cabina mașinii care îmi remorca mașina. Pentru mine somnul este mai important decât mâncarea. Eu dacă nu dorm, nu sunt om. Așa că vă puteți imagina cât de mult tânjesc după un somn bun, ca la carte, cu adormit la 10 seara și trezit la 8 dimineața. Probabil după ce vor pleca băieții mei la facultate, voi putea din nou să îmi reiau obiceiurile bune. Până atunci, mai fur câte o oră în timpul zilei din când în când, pentru că cel mai bun desert este o oră de somn la prânz.
Cristina says
Vrei să visăm împreună? Sara a dormit ultima dată o noapte întreagă pe 4/5 mai. Era obosită după drumul la Roma și ne-a făcut cadou un somn lung și neîntrerupt.
Anca says
Au, nu ma speria! Credeam ca dupa un an dorm mai bine. Mark a dormit bine de la cateva luni. Era parfum cu el. Acum nu stiu ce m-a lovit.
Cristina says
Și la noi cu Alex a fost altă poveste. Uite, Sara a dormit noaptea întreagă de la 2 la 9 luni când a făcut varicelă. De atunci nu trece noapte cu minim o trezire. Le iau așa cum vin, fără să îmi fac planuri.
Anca says
Mereu imi repet ca suntem diferiti și ca asta se aplica și in cazul copiilor, dar uneori te astepti ca si cu al doilea lucrurile sa mearga la fel ca si cu primul.