Seria poveștilor despre nașteri a ajuns în Danemarca. Aici se fac doar trei ecografii pe perioada sarcinii, iar mama este văzută în fiecare lună de către o moașă care are rolul de a pregăti mama pentru naștere și pentru îngrijirea bebelușului. Ca și în multe alte țări din Europa, cezariana se face în foarte puține cazuri și doar la recomandarea medicului.
Numele meu este Adina, am 40 ani și locuiesc în Danemarca din 2010. Am o fetiță de aproape 14 ani și una de aproape 4 luni. Prima fetiță a fost născuta prin cezariană în România, a doua tot prin cezariană, dar în Danemarca. Dacă prima cezariană mi-a fost facută la urgență, astăzi o să vă povestesc cum a fost cea de-a doua naștere.
În luna februarie a anului 2017 am aflat surprinsă că sunt însărcinată. Eram bucuroasă, dar și un pic temătoare.
Învățată ca în Romania că în perioada sarcinii trebuie să merg lunar sau mai des chiar la controale și ecografii, mă pregăteam să încep vizitele la doctor. Primul lucru pe care îl aveam în minte era să imi exprim clar dorința de a naște prin cezariană. La vârsta mea și cu o cezariană la activ, ce rost avea sa încerc altceva?
Doar că sistemul danez nu e deloc asemănător cu cel românesc.
Am sunat bucuroasă la doctorul de familie să anunț că sunt însărcinată și că vreau să fiu luată in evidență. Mi s-a spus să merg la 9 -10 săptămâni, penru că era prea devreme pentru orice analiză. Tot după săptămâna 10, puteam să vorbim și de acografii. Neavând de ales, am așteptat.
Monitorizarea sarcinii
Am mers în martie la control și analize de sânge și mi s-a spus că mi se vor face doar 2 ecografii, la 12 și la 20 de săptămâni. În schimb, lunar voi vizita moașa . Am spus că doresc cezariana și mi s-a spus că asta trebuie să vorbesc cu doctorul în spital, când merg la prima ecografie . Am așteptat săptămâna 12 și am mers la control. Atunci mi s-a făcut prima ecografe, de depistare a eventualelor probleme, și mi s-a spus că totul este ok și că nu este nici un motiv să mi se facă cezariană, așa că răspunsul este nu.
Mi-am propus să aștept și următoarea ecografie ca să abordez din nou subiectul atunci. Între timp, am mers conștiincioasă la moașă, cu care discutam lunar despre nașterea normală. La fiecare vizită, asculta inima bebelușului și îmi lua tensiunea mie.
La a doua ecografie, totul a fost din nou bine. Am aflat că este fetiță și că nu este nici un motiv pentru care să mi se facă cezariană. Dacă vreau, să caut un alt spital, în alt oraș care poate va aproba, dar șansa e foarte mică. Începeam deja să mă obișnuiesc cu ideea că voi naște normal.
La controlul de 8 luni, moașa a constatat că bebelușul era poziționat cu capul în sus. Acesta este unul dintre puținele motive pentru care se aprobă cezariana. Am făcut o nouă programare la spital, la ecograf. Doctorul a confirmat poziția bebelușului și mi-a spus că operațiile se fac miercurea. Mi s-a comunicat data cea mai apropiată de data probabilă a nașterii și mi-a spus că in dimineața respectiva să mă prezint la spital la un ultim ecograf. Urma să evalueze din nou poziția bebelușului și dacă acesta urma să fie poziționat tot cu capul în sus, aveam să rămân în spital pentru operație. În spital nu ai nevoie de absolut nimic nici pentru tine, nici pentru bebe. Doar actele.
NAȘTEREA
M-am prezentat împreuna cu soțul dimineața la spital, am făcut o ecografie. Bebelușul nu se întorsese, așa că mi s-a spus să rămânem amândoi. Am fost preluați imediat de două asistente foarte drăguțe și zâmbitoare care ne explicau cum va decurge ziua. Ne-au cazat într-un salon cu două paturi pentru că și soțul meu urma să rămână cu mine până la externare. Statul oferă aici tăticului 14 zile imediat după naștere pentru a sta cu mama și bebelușul . Ni s-au adus haine pentru amândoi, a venit o asistentă și mi-a spus ca voi fi operată la ora 11 și desigur că soțul va sta cu mine în sala de operații. A mai venit și o doctoriță sa îmi spună că ea va face parte din echipa de medici care va asista în sala de operații. A mai venit și o moașă care mi-a spus că și ea va fi acolo pentru bebe.
Pe la 11.15 am plecat spre sala de operații, unde mă așteptau 3 doctori, medicul anestezist, 3 asistente și moașa . S-au prezentat toți și mi-au spus care e rolul lor acolo. Medicul anestezist mi-a explicat cum va face anestezia și că nu voi fi adormită, ci doar amorțită de la mijloc in jos . Îmi spuneau pas cu pas ce fac, atât mie cât și soțului. Au scos fetița la 12.30 , mi-au arătat-o și i-au dat-o soțului întâi in brațe, apoi au pus-o pe pieptul meu.
Am fost duși toți 3 in salon, mi s-a spus că vom fi internați doar 2 zile dacă totul decurge bine, prin urmare vineri plecăm acasă . Pentru mine a fost ca o cazare la hotel, soțul a avut însă puțin de muncă. În primele 12 ore a venit câte o asistentă la fiecare 30 minute sa vadă cum mă simt și fiecare dintre ele îl mai punea pe soț să facă ceva. Eu doar stăteam în pat cu fetița pe piept, in timp ce soțul schimba scutecele. Tot el o îmbrăca, dezbrăca, el îmi aducea mâncare și cafea, apă sau ce mai aveam nevoie. Tot el făcea lăpticul pentru bebe și steriliza biberoanele, deoarece lactația mea nu era încă instalată. El mergea după scutece și haine curate pentru noi toți. Eu nu aveam de făcut decât sa țin fetița pe pieptul meu.
Se încurajează alăptarea iar dacă ești la primul copil, nu părăsești spitalul până nu alăptezi. Când ești la cel de al 2 lea copilaș, te întreabă dacă ai nevoie de ajutor, ți se aduce pompa de sân, mameloane de silicon și cam tot ce te-ar putea ajuta să alăptezi, dar într-un fel devine strict problema ta dacă o faci sau nu. Discuțiile despre alăptare încep deja din timpul sarcinii, cu moașa . Aici toate discuțiile, operațiile, intervențiile sunt notate online, astfel că atunci când ajungi din nou la spital deja se știe dacă tu ai alergii, boli etc . Astfel că tot ce discutasem eu cu moașa se știa deja când m-am internat și știau că la prima naștere m-a ajutat mult folosirea mameloanelor de silicon. De asta am și primit aici imediat după naștere.
Seara deja au venit și m-au pus să merg foarte puțin prin cameră. A doua zi deja mi-au luat plasturele de pe operație și au zis sa fac duș. În ziua externării au venit pe rând mai mulți doctori, atât pentru mine să vadă cum mă simt și dacă pot pleca cât și pentru fetiță. Am mers la control de auz și încă niște teste la sânge pentru copil și am plecat acasă vineri. Luni deja ne-a vizitat o asistenta care apoi a venit lunar sau mai des dacă a fost nevoie să verifice bebelușul .
Întoarcerea acasă
Ni s-a recomandat să nu îi facem băiță in cădiță câteva zile fetiței, să o lăsam cât mai mult cu vernixul pe ea. Ea a fost doar ștearsă în spital minimal, nu spălată . Mie nu mi s-a dat nici o cremă pentru operație . Doar duș zilnic, să stau descoperită cât pot și atât .
Pentru mine a fost o experiența plăcută, încă ma uimesc oamenii ăștia care zâmbesc și te tratează atât de calm și răbdători fără sa le dai nimic. Nu ai voie sa dai ceva bani sau cadouri. Costul spitalizării este 0. Desigur creș și grădinița costă destul de mult, dar mersul la dpctor, spitalizarea, operațiile, medicamentele pe timpul spitalizării nu costă nimic . Plătim destul pentru sănătate din salariu, dar știm că nu avem nevoie de bani în buzunar când ajungem la doctor. Totul este inclus în asigurarea medicală. Pentru soțul meu a fost extrem de obositor in spital dar eu găsesc că e minunat ca tații au acces în sala de operații și sunt învățați sa îngrijească bebelușul.
Parteneri media: Qbebe, Diva Hair, Bebelu, Urban Kid, Centrul de parenting, Romania Healing, Naste Natural, CristinaOtel.ro, ZanaScutecel.ro, Johannasburg.ro, MamicaZburatoare.ro, Frunzaresc.eu, ȘiBlondeleGândesc.
Chiar mi-a placut povestea asta. Mi se pare un proces firesc, normal, si asa cum ar trebui sa se intample.
Asa sunt cam toate povestile despre nasterile in strainatate. Mi-ar placea sa fie asa si povestile despre nasterile din Romania.
Pare totul așa…necomplicat. Fain! Chiar așteptam articolul despre Danemarca – că tot e foarte apreciat ce fac ei cam la orice capitol. 🙂
Da, sunt foarte relaxati in tot ce fac. Probabil vine din faptul ca au sistem medicsl foarte bun, sistem educational foarte bun si in geberal totul este bine pus la punct.
Si eu am nascut prin cezariana….dar cam aici se termina asemanarile. O poveste minunata pe care sper sa o putem experimenta candva si in Romania 🙂
Exact acesta este motivul pentru care am inceput aceasta campanie. Sa vedem cat mai multe exemple frumoase si poate sa avem si noi asa povesti intr-o zi.
Alta lume….Cateodata imi doresc sa fac un copil doar ca sa nu mai repet greselile pe care le-am facut cu primul…
Normalitate, firesc, naturalețe. Și iarăși ni se așează un oftat pe inima, ca si în cazul scolii….
Da. Nici nu stiu ce ne doare mai tare: lipsurile din educatie sau din sanatate? Poate daca educatia ar fi mai bine pusa la punct, in cativa ani s-ar mai imbunatati si restul. Oare mai avem vreo speranta?